Biblia - verset cu verset: „Diversitatea oamenilor îşi are originea într-o unitate primordială“

Facerea 11, 1: „În vremea aceea, era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.“

Primul verset al capitolului al XI-lea al cărţii Facerea ne introduce în atmosfera acelor vremuri îndepărtate când toată lumea vorbea acelaşi grai. Există unele păreri care afirmă că timpurile la care face referire versetul de mai sus, prin formula „în vremea aceea“, sunt atât de îndepărtate încât oamenii nu se răspândiseră încă pe pământ, în diferite regiuni ale sale, ci trăiau grupaţi într-o singură comunitate. Una dintre aceste păreri aparţine părintelui Serafin Rose, care spune că, „evident, aceasta se petrecea înainte de urmaşii pomeniţi în capitolul al X-lea, când omenirea încă nu era atât de împrăştiată. Fiii au început să zămislească urmaşi, dar se pare că omenirea era încă adunată în mare parte în acel ţinut. Aveau încă o singură limbă şi un singur cuget“. Referitor la expresia „tot pământul o singură limbă“, Sfântul Ioan Gură de Aur a scris că „buză, grai şi glas arată acelaşi lucru; Scriptura vrea să spună că toţi vorbeau acelaşi grai. Că despre grai vorbeşte Scriptura când spune: «Şi era tot pământul o buză», ascultă ce zice în altă parte: «Venin de aspidă sub buzele lor» (Psalm 139, 3). Aşa obişnuieşte Scriptura, ca prin cuvântul «buză» să arate graiul“. Faptul că „în vremea aceea“ toţi vorbeau aceeaşi limbă nu contrazice, ci, dimpotrivă, confirmă ştiinţa zilelor noastre. Lingviştii au căzut de acord asupra rădăcinii comune a cuvintelor de bază din numeroase limbi, şi, după cum regăsim scris într-o notă a Bibliei sau a Sfintei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, „ideea centrală le este comună: diversitatea oamenilor îşi are originea într-o unitate primordială“.