Biblia - verset cu verset: Filosofia slujnicei Agar

Facerea 16, 8: „Şi i-a zis îngerul Domnului: «Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?». Iar ea a răspuns: «Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea».“

În ciuda faptului că a fugit din casa patriarhului Avraam, Agar rămâne în continuare o slujnică. Îngerul Domnului îi confirmă acest statut şi însăşi Agar dezvăluie un sentiment de vinovăţie, recunoscând că fuge de la faţa Saraii, „stăpâna mea“. Situaţia reliefată de fragmentul biblic de mai sus este aproape identică cu cea întâlnită în capitolul 3 al cărţii Facerii, când a fost relatată căderea protopărinţilor Adam şi Eva în păcat. „Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: «Adame, unde eşti?»“ (versetul 9). Iată că şi acum, deşi căzută în păcat tot printr-un soi de neascultare, fiinţa umană este cercetată de Dumnezeu, aşteptând pocăinţă: „De unde vii şi unde te duci?“. Întrebarea îngerului Domnului nu semnifică faptul că nu cunoştea voinţa slujnicei Agar, dar se cerea de la ea o recunoaştere, implicit o pocăinţă, a situaţiei în care a ajuns după neascultare. Iar răspunsul dat de Agar dezvăluie întru totul filosofia ei: „N-a spus: «M-a pedepsit şi de-asta am fugit, ca să nu îndur duşmănia ei (n.r. a Sarei) cea mare“. N-a rostit nici un cuvânt duşmănos, ci s-a învinuit numai pe ea că a fugit. Ai văzut sufletul ei înţelept?“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. (Lucian APOPEI)