Biblia verset cu verset: Focul dragostei de Dumnezeu opreşte rugina păcatului

Facerea 6, 5: „Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele“

Autorul biblic insistă asupra nivelului răutăţii la care au ajuns oamenii în vremea potopului. Este şi motivul pentru care pedeapsa divină s-a revărsat asupra oamenilor. Părinţii Bisericii ne relatează în scrierile lor despre formele diferite ale omului căzut de la ascultarea faţă de Creator, la robirea faţă de creatură. Ceea ce nu cunoşteau însă contemporanii lui Noe, datorită îndepărtării lor de Dumnezeu, era experienţa luptei lor cu păcatele, cauzele lor, felurile acestora, manifestarea lor, gravitatea, urmările nefaste şi remediile, neştiind că, în urcuşul spre desăvârşire, omul întâmpină nenumărate piedici. Problema însă cea mai mare nu era doar aceasta, ci lipsa dorinţei de îndreptare, doar Noe, după cum vom afla, fiind cel care „va afla har înaintea lui Dumnezeu“. Aflăm din scrierile Părinţilor Bisericii că păcatele se nasc din negrija şi neîmplinirea poruncilor, trândăvie, slava deşartă, plăcere, apoi din cauza relelor săvârşite, la toate acestea contribuind şi diavolul cu ispita lui. Trebuie să ştim că noi suntem răspunzători pentru păcatele noastre, diavolul având putere atât cât îi dăm noi. Părintele Dumitru Stăniloae afirma că „păcatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri şi inspiraţii bune. Păcatul vine ca un adaos, prin faptul că voinţa primeşte inspiraţii din altă parte, sau poate nu vrea să ţină seama peste tot de raţiunea firii.“ Deci depinde de noi să acceptăm sau nu, ceea ce ne îmbie diavolul. Ne amintim în acest sens şi de cuvintele părintelui Cleopa care spunea ca „omul are atâta putere împotriva păcatului, că toţi diavolii din iad, dacă ar veni, n-au ce-i face, dacă vrea să nu facă păcatul“. Încă o cauză importantă a săvârşirii păcatului de către noi ar fi şi lipsa de Dumnezeu, de preocupări spirituale. Când cineva a gustat din dulceaţa comuniunii cu Dumnezeu, nu se mai întoarce la dulceaţa amăgitoare şi ieftină a păcatelor. Focul dragostei de Dumnezeu va opri rugina păcatului pe care vrea diavolul să o introducă în inima noastră.