Biblia - verset cu verset: Graniţele ţinuturilor canaaneene

Facerea 10, 19: „Şi ţinuturile lor se întindeau de la Sidon, spre Gherara până la Gaza, iar de aici spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până spre Lasa.“

Versetul de faţă creionează ţinuturile în care neamurile canaaneene, prin strămoşii enumeraţi în fragmentele anterioare, s-au răspândit. Despre punctul geografic de pornire al versetului am vorbit cu alt prilej, Sidonul constituindu-se ca o aşezare care-i poartă numele primului fiu al lui Canaan şi care a devenit, în timp, port maritim fenician. Gherara (â cerc; peregrinare) a devenit cetate la frontiera de sud a Canaanului, identificată cu mai multe localităţi din jurul Gazei, din secolul al XIII-lea î.Hr., cetate a prinţilor filisteni. Gaza (â loc întărit; capră), o aşezare foarte cunoscută nouă astăzi prin desele conflicte armate care au loc în regiune, s-a constituit într-o cetate în sud-vestul Palestinei, în apropierea coastei, şi devenită capitala filistenilor. Următoarele două, Sodoma (â arzător; mulţime zgomotoasă) şi Gomora (â scufundare; răscoala poporului) au fost nişte cetăţi situate pe coasta Mării Moarte, devenite faimoase prin adâncirea păcatelor în firea locuitorilor lor, fapt care a dus la intervenţia divină, culminând cu distrugerea definitivă şi înscrierea lor în istoria decadenţei pedepsite de Dumnezeu. Cele două cetăţi formau alianţa Pentapolis, împreună cu Adma, Ţeboim şi Bela sau Ţoar. Adma (â pământ roşu) era situată la sud-estul Mării Moarte, iar Ţeboim (â gazelă; hienă; păsări colorate), în estul Mării Moarte, la fel şi Lasa (â crăpătură în pământ).