Biblia - verset cu verset: „...închei cu voi acest legământ“. Amin!
Facerea 9, 17: „Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe: «Acesta este semnul legământului pe care Eu l-am încheiat între Mine şi tot trupul care este pe pământ».“
Acest verset pare a fi o formă extinsă a cuvântului „amin“, din rugăciunile Bisericii, a tot ceea ce a grăit Dumnezeu lui Noe şi familiei sale după potop. Am aflat, de-a lungul a cinci versete, despre legământul încheiat de divinitate cu umanitatea, de semnul care întăreşte acest legământ şi de aducerea-aminte, peste veacuri, că un potop precum cel din vremea lui Noe nu va mai avea loc. Iată că, acum, acest fragment întăreşte cele prezentate în versetele 12-16, putând fi, după cum spuneam, asemănat cu un „amin“, sau, conform traducerii sale, cu „aşa să fie“ ori „aşa va fi“. Această situaţie ne face să înţelegem o subliniere sau o întărire a ceea ce Sfânta Scriptură ne-a prezentat până acum, căci expresia „Şi iarăşi a zis Dumnezeu către Noe“, urmată practic de un rezumat a ceea ce-i spusese până atunci lui Noe, nu face decât să întărească cele afirmate iniţial. Sfântul Ioan Gură de Aur a văzut în această repetiţie a legământului biblic o slăbiciune a firii umane care deseori are nevoie de multă convingere pentru a se întări în credinţă. „Ai văzut că nu numai o dată sau de două ori, ci de mai multe ori făgăduieşte Dumnezeu că n-are să mai aducă pe pământ un astfel de prăpăd, ca să scoată turburarea din sufletul dreptului şi să-l facă să aibă încredere în viitor? Apoi, având în vedere nu propria lui fire, ci slăbiciunea firii noastre, Dumnezeu nu se mulţumeşte să făgăduiască numai cu cuvântul, ci, arătându-Şi pogorământul Său faţă de noi, dă un semn, întins de-a lungul veacurilor, în stare să scape neamul omenesc de frica de potop. Aceasta, ca noi să nu ne temem, chiar de se va pogorî ploaie multă pe pământ, chiar de va fi furtună puternică sau chiar de se va înmulţi revărsarea apelor! Noi să avem încredere uitându-ne la semnul dat nouă de bunul Dumnezeu!“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.