Biblia - verset cu verset: Îngerul Domnului se arată slujnicei Agar în pustiu

Facerea 16, 7: „Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de lângă calea ce duce spre Sur.“

Întâlnim în acest verset o primă menţiune biblică referitoare la un trimis (sau mesager) al lui Dumnezeu. Îngerul Domnului i s-a arătat lui Agar, aceasta denumindu-l ceva mai încolo, în versetul 13, Domnul Însuşi „pe Cel ce-i grăise“. Referitor la această apariţie angelică, comentatorii biblici s-au axat mai mult pe funcţia sa, aceea de trimis în slujba Domnului, şi mai puţin pe natura sa. Au fost însă unele voci care au recunoscut aici pe cea de-a doua Persoană a Dumnezeirii. Izvorul de apă reprezintă în Scriptura Vechiului Testament un simbol al rodniciei şi un prilej al renaşterii. Prezenţa lui în pustiu, precum şi apariţia îngerului creează atmosfera miraculosului în care divinitatea avea să-şi facă cunoscută planurile sale cu privire la pruncul care se va naşte din Agar, Ismael. „Pustia e o invitaţie la căutarea realităţii sub întinderea superficială, iar izvorul reprezintă sămânţa cerului. Anghelofania e, astfel, potrivită cu locul în care se afla Agar“, scrie părintele Ioan Sorin Usca. Despre îngeri însă, al căror Sobor Biserica îl prăznuieşte zilele acestea, vom avea ocazia să vorbim în multe alte ocazii în Scriptură. Pe slujnica fugitivă a Sarei o regăsim pe drumul care duce la Şur. Datele arheologiei biblice ne arată că acesta se afla pe drumul spre Egipt, ţara natală a lui Agar, şi aproape că ajunsese la hotarul egiptean (cf. Geneza 25, 18: „Iar urmaşii săi s-au întins de la Havila până la Sur, care este în faţa Egiptului“).