Biblia - verset cu verset: Inventatorul primelor instrumente muzicale

Facerea 4, 21:

„Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi.“ Al doilea fiu al lui Lameh cu prima dintre soţiile sale, Ada, este Iubal, care se traduce prin cântăreţ din fluier, cultură. Numele indică iarăşi îndeletnicirea pe care purtătorul său o are. Ocupaţia lui Iubal indică faptul că o anume cultură, ce nu se mai revendică de la cult, este încercarea omenirii decăzute de a crea o falsă realitate, spre a umple golul lăsat de îndepărtarea de Dumnezeu. Nu ni se spune nicăieri că Iubal aducea slavă lui Dumnezeu prin imnurile sale, dovadă că activitatea sa nu însemna decât a se complace în rătăcirea de care aveau parte urmaşii lui Cain. Versetul de mai sus atribuie lui Iubal inventarea primelor instrumente muzicale, numite în ebraică nebbel şi kinnor, primul indicând un instrument cu zece coarde, chitara, iar al doilea, cimpoiul, un instrument cu cinci sau mai multe coarde. Trebuie precizat faptul că mai târziu, la evrei, muzica va însoţi toate momentele importante din viaţa cotidiană: la ospeţe, la nunţi, la încoronarea regilor sau chiar la strânsul recoltei, ea încetând a se mai auzi în momentele de mare tristeţe, după cum aflăm la psalmistul David că s-a petrecut în vremea exilului: „La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: «Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!» Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?“ (Ps. 136, 1-4). Vom vedea ulterior cum muzica era folosită prin excelenţă la cultul divin, având deci un caracter eminamente religios, şi nu cum se va întâmpla la celelalte popoare (n.r. - altele decât cel israelit), unde era folosită pentru a cânta faptele de arme deosebite sau iubirea dintre oameni.