Biblia - verset cu verset: Jertfa sângeroasă, o practică de jurământ în vechime

Facerea 15, 10: „Şi a luat Avram toate aceste animale, le-a tăiat în două şi a pus bucăţile una în faţa alteia; iar păsările nu le-a tăiat.“

Pare de acum o construcţie pleonastică afirmaţia că Avraam, dând dovadă de o credinţă puternică, ascultă cuvântul Domnului şi respectă întocmai planurile divine. Chiar dacă voinţa patriarhului va mai fi testată, Sfânta Scriptură ne-a oferit şi ne va mai oferi numeroase motive să credem că drumul patriarhului nu mai poate fi desprins de calea cea dreaptă şi înţeleaptă a ascultării de Dumnezeu. Iar fragmentul biblic de mai sus ne oferă o nouă astfel de mostră de smerenie. Aflăm despre un ritual des utilizat în vechime, de sacrificiu al animalelor - prin tăierea cărora se încheie un legământ - materializând semnul pe care Avraam dorea să-l vadă pentru a afla despre modul împlinirii acelei promisiunii divine greu de înţeles, mai presus de firea şi de rânduiala omenească - dobândirea de urmaşi la adânci bărâneţi. La îndemnul divinităţii, patriarhul sacrifică animalele (enumerate în versetul precedent), le despică, iar cele două jumătăţi le aşază una în faţa celeilalte. Păsările au fost de asemenea sacrificate, însă n-au fost despicate. Pentru a înţelege mai bine rostul acestor acte sângeroase, ne folosim de un alt exemplu biblic vechitestamentar, întâlnit la Ieremia 34, 18-20: „Pe cei ce au călcat legământul Meu şi pe cei ce nu s-au ţinut de cuvintele legământului pe care l-am încheiat înaintea feţei Mele, despicând în două viţelul şi trecând printre cele două bucăţi ale lui, pe cei mari ai lui Iuda şi pe cei mari ai Ierusalimului, pe eunuci, pe preoţi şi pe tot poporul ţării, care au trecut printre bucăţile viţelului despicat, îi voi da în mâinile vrăjmaşilor şi în mâinile celor ce vor să le ia viaţa, iar trupurile lor vor fi hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului“. Ritualul reprezenta deci un act de jurământ, de angajare a respectării unei promisiuni prin care vieţile animalelor sacrificate garantau vieţile acelora care luau parte la legământ. Iar regăsirea acestui ritual şi în vremea profetului Ieremia reflectă perpetuarea practicii în vechime timp de mai multe secole.