Biblia - verset cu verset: La dobândirea raiului sensibil nu putem ajunge decât descoperind raiul lăuntric

Facerea 2, 9:

„Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.“ Creaţia lui Dumnezeu se bucură, după cum observăm în acest verset, de toată bunătatea spre folosul omului, în centru întâlnind prezenţa ideii de nemurire. Autorul biblic scrie despre pomul vieţii, care nu este altceva decât un simbol al veşniciei. Acest fapt îl regăsim în cuprinsul Sfintei Scripturi, cu precădere în ultima carte a ei, Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul, unde întâlnim de mai multe ori vorbindu-se despre pomul vieţii din împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu»“ (Apoc. 2, 7); „Şi în mijlocul pieţei din cetate, de o parte şi de alta a râului, creşte pomul vieţii, făcând rod de douăsprezece ori pe an, în fiecare lună dându-şi rodul; şi frunzele pomului sunt spre tămăduirea neamurilor“ (Apoc. 22, 2); „Iar de va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta“ (Apoc. 22, 19). Explicaţia pentru care Dumnezeu a făcut să răsară un astfel de pom în rai o găsim în scrierile Sfinţilor Părinţi. Sfântul Simeon Noul Teolog, spre exemplu, vede o armonie între acest pom şi mediul în care el a fost sădit: „Din acest pământ a făcut Dumnezeu să răsară pomul frumos la vedere şi bun la mâncare, având roade de tot felul, care nu se stricau şi nu lipseau niciodată, ci erau totdeauna proaspete şi dulci şi procurau dulceaţă şi desfătare primilor oameni creaţi. Căci trebuia să se procure trupurilor lor nestricăcioase şi o hrană nestricăcioasă.“ „Datorită unei vechi tradiţii iudaice, care apropia arborele vieţii de crearea lui Adam şi mântuirea mesianică, autorii creştini au văzut în arborele vieţii prefigurarea Crucii. Astfel, lignum sau arbor vitae devine un simbol important a două teme creştine esenţiale: Paradisul şi Crucea. Anumite credinţe (...) au făcut să se ivească convingerea provenienţei crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus din lemnul arborelui vieţii“, aflăm într-o explicaţie a cărţii Monumenta linguae dacoromanorum, Biblia 1688. Ţinând cont şi de această opinie, trebuie subliniat faptul că pomul vieţii poate fi oricând comparat cu semnul crucii ca simbol al biruinţei, iar din punct de vedere duhovnicesc, dobândirea raiului sensibil nu putem ajunge decât descoperind raiul lăuntric, care este viaţa trăită în ascultarea de Dumnezeu. Prezenţa pomului cunoştinţei binelui şi răului în rai este privită de Sfinţii Părinţi ca pe o sădire a firii, nu doar a materiei, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Creator ce era, cunoştea mai dinainte vătămarea ce avea să i se nască omului în scurgerea vremii din pricina tihnei lui în rai. De aceea a pus în mijlocul raiului şi pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului, pentru că Dumnezeu avea, nu după multă vreme, să-i poruncească să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Scopul acestei oprelişti a fost ca omul să poată şti că prin harul şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu are atâta fericire că şi Dumnezeu este Stăpân şi Creator şi al firii lui şi al tuturor celor văzute.