Biblia - verset cu verset: Lupta pentru existenţă

Facerea 4, 20:

„Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme.“ Una dintre soţiile lui Lameh, Ada, are un fiu, Iabal, care se traduce prin drumeţ, nomad, civilizaţie, despre care părintele Ioan Sorin Usca, în comentariile sale la cartea Facerii, afirmă că „are numele în acord cu ocupaţia sa“, subliniind că acest verset sugerează că „civilizaţia este semn al degenerescenţei“. Versetul de faţă ne prezintă o nouă îndeletnicire a omului căzut - creşterea animalelor, după ce, în versetele anterioare, am aflat de primii oameni care se ocupau cu lucrarea pământului, păstoritul şi vom vedea, mai apoi, că îndeletnicirile oamenilor se vor înmulţi: muzica, lucrarea fierului şi a aramei sau sădirea viţei de vie. Creşterea animalelor poartă pecetea veşnicei lupte pentru existenţă la care a fost condamnat omul după căderea protopărinţilor în păcat prin neascultarea singurei porunci date lor de Dumnezeu. Această ocupaţie pare a fi, în primele veacuri biblice, principalul mijloc de procurare a hranei. Oamenii creşteau oi sau capre iniţial, apoi vite, asini sau cămile. După cum ne recomandă şi numele Iabal, primii păstorii erau nişte oameni nomazi, care trebuiau să-şi caute păşunile cele mai bune, cu surse de apă pentru a-şi putea adăpa animalele. Păstorul trebuia să-şi apere turma atât de fiarele sălbatice, cât şi de hoţi. Cu timpul, unii crescători de animale devin nişte oameni avuţi, care îşi vor permite să tocmească alţi oameni, angajându-i ca păstori. Oamenii de rând, cu un câştig mediu, îşi păstoresc singuri animalele. Vom avea ocazia să aflăm în cuprinsul Sfintei Scripturi numele a numeroşi păstori, printre care fiii lui Iacov, Moise, care atunci când a fost chemat de Dumnezeu se afla la turmă, David era şi el păstor şi mulţi alţii.