Biblia-verset cu verset: Mică arheologie biblică a potopului

Facerea 7, 10: „Iar după şapte zile au venit asupra pământului apele potopului.“

Întrucât acesta este momentul în care Sfânta Scriptură anunţă dezlănţuirea potopului peste pământul locuit de oameni, se cuvine să facem câteva precizări legate de acest fenomen, aşa cum îl văd cercetătorii din domeniul arheologiei biblice. În primul rând, termenul de „potop“ este evident că se referă la o revărsare de ape pe care a lăsat-o Dumnezeu în vremea lui Noe, pentru a nimici întreaga omenire, cu excepţia familiei dreptului Noe. Cuvântul folosit în Scriptura Vechiului Testament pentru a descrie acest fenomen este mabbul, un termen a cărui provenienţă nu ne este cunoscută. Întrucât singurul loc unde mai apare acest termen, în afara pasajului de la Facerea 6-11, este Psalmul 28, 10, trebuie să considerăm că el se referă la o calamitate de amploare, aşa cum este descrisă în Facerea. Septuaginta traduce acest termen prin kataklysmos, şi acesta este cuvântul pe care-l foloseşte şi Noul Testament (Matei 24, 38-39; Luca 17, 27; II Petru 2, 5), pentru a descrie acelaşi eveniment. Dovezile arheologice ale potopului în marile cetăţi antice ale mileniului al IV-lea şi al III-lea sunt numeroase. În cetatea Ur, la cimitirul regal, la sfârşitul perioadei Ubaid, stratul de mâl era cuprins între 3,72 şi 0,72 m. În cetatea Kish, violentele inundaţii puteau fi observate pe străzile cetăţii la începutul Dinastiei III, iar în regiunea Fara (Shuruppak) sunt evidente straturile potopului între straturile Jamdat Nasr şi cel din perioada dinastică timpurie.