Biblia - verset cu verset: Naşterea într-o viaţă mântuitoare

Facerea 5, 9:

„Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi atunci i s-a născut Cainan.“ Continuând prezentarea genealogiei dintre Adam şi Noe, autorul biblic îl menţionează pe fiul lui Enos, Cainan, care se traduce prin câştig, proprietate, ziditor, copil. În dese rânduri, Sfânta Evanghelie stă mărturie în privinţa începutului şi sfârşitului vieţii omului pe acest pământ. Preocupaţi de aspectul duhovnicesc al acestei constatări existenţiale, Părinţii filocalici vorbesc despre un îndoit chip al naşterii noastre: unul firesc şi altul, infinit superior - cel duhovnicesc. Cel dintâi este cel după fiinţă, şi aparţine tuturor oamenilor, cel de-al doilea este după buna plăcere şi după hotărârea voinţei. Prin cel dintâi, se dă celor născuţi, „întreg harul înfierii“ „desăvârşirea înfierii în potenţă“. Cel de-al doilea fel de naştere sădeşte în om, pe lângă har ca potenţă, „asemănarea atotdumnezeiască cu Cel cunoscut“. Sfântul Clement Alexandrinul consideră că fiecare îşi conduce propria viaţă după cum îi cere Dumnezeu, „pedagogul“ de la care dobândim toate cele folositoare spre mântuire: „După cum generalul care conduce armata sa se îngrijeşte de salvarea ostaşilor lui, după cum căpitanul unei corăbii cârmuieşte corabia lui, cu dorinţa de a salva pe călători, tot aşa şi Pedagogul, datorită purtării de grijă pe care o are de noi, conduce pe copiii Săi spre o viaţă mântuitoare. Şi ca să spun pe scurt, toate câte le cerem în chip binecuvântat de la Dumnezeu ca să ni se dea nouă pe acelea le dobândim, dacă ascultăm pe Pedagog“.