Biblia - verset cu verset: Niciodată în istorie, Dumnezeu nu a fost fără mărturisitori credincioşi

Facerea 14, 19: „Şi a binecuvântat Melchisedec pe Avram şi a zis: «Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeu Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului».“

Iată că Melchisedec a venit să binecuvânteze pe comandantul biruitor Avraam şi a-I aduce slavă Dumnezeului la care patriarhul se închină. Asta, în timp ce împăratul Sodomei a venit - după cum vom vedea în versetul 21 al acestui al XIV-lea capitol - să-l primească pe Avraam cu scopul de a obţine eliberarea supuşilor săi. Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând cele spuse de Melchisedec, afirmă că acesta „nu l-a binecuvântat numai pe Avraam, ci l-a slăvit şi pe Dumnezeu. Când a spus «Binecuvântat să fie Avraam de Dumnezeu Cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului», Melchisedec a arătat din creaturi puterea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu este Cel care a făcut cerul şi pământul, atunci dumnezeii cărora slujesc oamenii nu sunt dumnezei. Că spune Scriptura: «Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, să piară» (Ieremia 10, 11)“. Ebraicul El-Elyon se întâlneşte în Stânta Scriptură numai aici şi în versetul 22, din acelaşi capitol. Prima parte a acestui cuvânt, Elâ, din aceeaşi rădăcină ca âElohim, înseamnă Cel puternic. Rar, formula este aplicată la Dumnezeu fără vreun atribut calificativ, ca în El-Shaddai (= Dumnezeul atotputernic) sau ’Eloe-Yisra’el (= Dumnezeul lui Israel). Al doilea termen, Elion, este întâlninit adesea în Vechiul Testament (Numeri 24, 16; Deuteronom 32, 8 etc.) şi descrie pe Dumnezeu ca fiind „Cel Prea Înalt“, „Cel înălţat“, „Cel suprem“. Mulţi comentatori au afirmat că este surprinzător să se găsească printre canaaniţii şi amoriţii nelegiuiţi din vremea lui Avraam (nelegiuiţi, cu sensul de rătăciţi ai dreptei credinţe în Dumnezeul Creator al cerului şi pământului) un conducător local care nu numai că a fost credincios faţă de adevăratul Dumnezeu, dar a şi oficiat în calitate de preot (idee care poate fi regăsită şi în Ieşirea 2, 16). Această situaţie arată fără tăgadă că Dumnezeu avea credincioşi risipiţi ici şi colo şi, deşi în minoritate, adevăraţii Lui slujitori nu pieriseră cu nici un chip de pe faţa pământului. De altfel, istoria ne-a arătat că niciodată Dumnezeu nu a fost fără mărturisitori credincioşi, oricât de întunecată era epoca sau oricât de nelegiuiţi erau oamenii.