Biblia - verset cu verset: „Nu-i puţin lucru să-ţi tai un trup sănătos şi să-l faci să sufere!“

Facerea 17, 24: „Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de ani, când s-a tăiat împrejur.“

Unele fragmente scripturistice, cum este şi cel de faţă, arată caracterul istoric al evenimentelor prezentate. Etatea lui Avraam reflectă o cronologie a evenimentelor din care se pot desprinde nenumărate aspecte cu o simbolistică deosebită. Ajungând la vârsta de nouăzeci şi nouă de ani, Avraam a aşteptat 25 de ani de la prima făgăduinţă şi posibil ceva mai mult din momentul părăsirii ţinuturilor natale din Urul Caldeii ca să primească o confirmare asupra unei naşteri minunate a unui fiu de către soţia sa, Sarra, care „era stearpă şi nu năştea copii“ (Facerea 11, 30), şi în plus adunase şi ea în jur de nouăzeci de ani de viaţă. „Să nu socoteşti că fără rost ne-a însemnat nouă Scriptura numărul anilor, ci ca să cunoşti de aici multa ascultare a dreptului, că la adânci bătrâneţe a îndurat în linişte durere pentru porunca lui Dumnezeu. De asta Scriptura face numărătoarea anilor“, explică într-una din scrierile sale Sfântul Ioan Gură de Aur. Primind o poruncă nouă de la Dumnezeu, aceea a tăierii împrejur, Avraam nu ezită nici un moment să o pună în aplicare. „Încetând apoi Dumnezeu de a mai vorbi cu Avraam, S-a înălţat de la el. Atunci a luat Avraam pe Ismael, fiul său, pe toţi cei născuţi în casa sa, pe toţi cei cumpăraţi cu argintul său şi pe toţi oamenii de parte bărbătească din casa lui Avraam şi i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum îi poruncise Dumnezeu“ (Facerea 17, 22-23). Grăbindu-se a împlini porunca lui Dumnezeu şi lipsa de şovăială i-a determinat şi pe membrii casei sale să devină râvnitori „chiar în ziua aceea“. Credinţa patriarhului se reflectă, dincolo de rapiditatea reacţiei de ascultare, printr-un aspect ce ţine de un anumit supliciu fizic pe care tăierea împrejur îl implică. Sfântul Ioan Gură de Aur, analizând această situaţie, remarcă faptul că patriarhul nu tăia doar un mădular bolnav, cum fac de cele mai multe ori doctorii când e cazul să vindece o rană înlăturând partea bolnavă, insensibilă de cele mai multe ori. „Nu-i puţin lucru să-ţi tai un trup sănătos şi să-l faci să sufere! Şi doctorii taie un mădular bolnav, dar durerea nu e la fel. Ei taie un mădular mort, ca să spun aşa, lipsit de puterea vieţii“, a scris Sfântul Ioan.