Biblia - verset cu verset: Nu poate Avraam cere cât poate Dumnezeu oferi

Facerea 15, 5: „Apoi l-a scos afară şi i-a zis: «Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!» Şi a adăugat: «Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!»“

Versetul de faţă creionează o scenă memorabilă în care Dumnezeu îi arată patriarhului Avraam cerul înstelat pentru a-i spune: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!“. Acest act divin reprezintă o nouă făgăduinţă că patriarhul va dobândi urmaşi din care se va constitui un popor numeros, al cărui strămoş va fi. Promisiunea este peste măsura puterii de pricepere a lui Avraam. „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!“, îi spune Dumnezeu patriarhului, fiind evident că numărul lor este copleşitor şi imposibil de contabilizat, semn că nu poate Avraam cere cât poate Dumnezeu oferi ca răsplată pentru credinţa sa. Începutul dialogului e consemnat că a avut loc „noaptea, în vis“ (v. 1), însă acum Dumnezeu „l-a scos afară“ pe Avraam. Cu toate că fragmentul biblic de mai sus se aseamănă cu cel întâlnit la Facerea 13, 16 - „Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra şi pe urmaşii tăi“ -, diferenţa o face raportarea nu la cele telurice, ci la cele cereşti, aspect care face trimitere la descendenţa de Sus sau la Noul Legământ a poporului ce se va naşte din patriarhul Avraam.