Biblia - verset cu verset: Numele strămoşilor, „îndreptar spre virtute“ pentru generaţiile viitoare

Facerea 10, 26:

„Lui Ioctan i s-au născut Almodad, Şalef, Haţarmavet şi Ierah;“ Ioctan, fiul lui Eber, strămoşul care a dat numele poporului evreu, a avut treisprezece fii, enumeraţi de-a lungul a patru versete. Primii patru, pe care Sfânta Scriptură îi aminteşte în versetul de mai sus, sunt Almodad, Şalef, Haţarmavet şi Ierah. Numele acestora sunt încărcate de un simbolism deosebit, ca şi ale celoralţi strămoşi amintiţi până acum. Numele primului fiu al lui Ioctan, Almodad, se traduce prin măsură sau măsura lui Dumnezeu. Numele Şalef, cel care a dat naştere unor triburilor sud-arabe, se traduce prin tras afară sau cel care scoate sabia. Haţarmavet înseamnă poarta morţii, iar Ierah, de asemenea strămoş al populaţiei arabice, se traduce prin lună nouă. Numele pe care strămoşii le purtau arătau, în general, dragostea de Dumnezeu a părinţilor, dar şi multa lor grijă faţă de copii. Acestea erau, de cele mai multe ori, raportate la divinitate, dorindu-se ca prin acestea, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, să se constituie în „îndreptar spre virtute“. „Prin numele pe care-l dădeau copiilor lor, părinţii de altădată îi învăţau pe copiii lor să-şi alipească sufletul de virtute; nu făceau ca părinţii de acum care dau nume la întâmplare copiilor lor. «Să punem copilului numele bunicului sau al străbunicului», spun aceştia de acum. Cei vechi nu făceau aşa! Îşi dădeau toată silinţa când puneau nume copiilor; iar numele dat copiilor nu era numai un îndreptar spre virtute pentru cei ce îl purtau, ci era şi învăţătură de mare înţelepciune şi pentru ceilalţi şi pentru generaţiile viitoare“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.