Biblia - verset cu verset: „O naştere din nou a lumii“

Facerea 8, 17: „«Scoate, de asemenea, împreună cu tine, toate vietăţile, care sunt cu tine, şi tot trupul, de la păsări şi până la animale, şi toate vietăţile ce se mişcă pe pământ, scoate-le împreună cu tine; creşteţi şi vă înmulţiţi pe pământ!»“

Versetul de mai sus este în parte aidoma fragmentului din capitolul 1 al cărţii Facerea „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!»“ (v. 28). Evident, de aici rezultă supremaţia omului faţă de celelalte creaturi de pe pământ care i-au fost date să le stăpânească. Dumnezeu cere omului să stăpânească tot pământul, pentru ca elementele acestuia din urmă să nu redevină stihii pustiitoare, şi arată că spiritul trebuie să domine materia. Această idee nu este reluată întru totul în mesajul transmis de Dumnezeu la sfârşitul potopului. Ideea de bază care se desprinde din asemănarea celor două fragmente sugerează mai degrabă „o naştere din nou a lumii, aceasta fiind solidară cu omul, atât în cădere, cât şi în mântuire“ - după cum întâlnim într-o notă a Sfintei Scripturi apărută în anul 2001, cu binecuvântarea fericitului întru pomenire patriarh Teoctist, redactată şi adnotată de Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Valeriu Anania -, ori în perioada primordială, când Dumnezeu a poruncit prima dată oamenilor să crească şi să se înmulţească, nu se putea vorbi încă despre cădere. Biserica, prin glasul Sfinţilor Părinţi şi al drepţilor mărturisitori, a exprimat dintotdeauna că potopul a fost prilej de primenire a lumii văzute. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: „Vezi că dreptul acesta (n.r. - Noe) primeşte iarăşi binecuvântarea aceea de la început, pe care o primise Adam înainte de călcarea poruncii? După cum Adam a auzit după ce a fost creat «Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniri peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!» (v. 28), tot aşa a auzit şi Noe acum „creşteţi şi vă înmulţiţi pe pământ!“. După cum Adam a fost început şi rădăcină tuturor celor ce au fost înainte de potop, tot aşa şi dreptul acesta a ajuns aluat, început şi rădăcină celor de după potop. De la Noe, deci, oamenii îşi iau un nou început; întreaga fire îşi primeşte propria podoabă, iar pământul se deşteaptă spre aducere de roadă şi celelalte toate câte au fost create spre slujirea omului“.