Biblia - verset cu verset: O răsplată a blândeţii şi răbdării

Facerea 16, 15: „După aceea a născut Agar lui Avram un fiu şi Avram a pus fiului său, pe care i-l născuse Agar, numele Ismael.“

Prima parte a profeţiei îngerului Domnului se adevereşte. Agar naşte lui Avram un fiu şi, în conformitate cu porunca divină dată slujnicei, patriarhul îi pune fiului său numele Ismael. Această binefacere divină dată prin naşterea unui fiu a fost pusă de Sfântul Ioan Gură de Aur pe seama caracterelor celor implicaţi, a blândeţii de care a dat dovadă Avraam şi a răbdării cu care Agar a îndurat necazurile. „De aici să învăţăm cât de mare bun este blândeţea şi cât de mare câştig putem culege prin necazuri. Cât este de bună blândeţea o vedem de acolo că prin ea, patriarhul a potopit supărarea Sarei, dându-i stăpânire asupra slujnicei, şi cu asta a adus pace în casă; iar câştigul adus de necazuri îl putem vedea din cele petrecute cu Agar; pentru că stăpâna ei s-a purtat rău cu ea, slujnica a fugit; dar pentru că a îndurat cu răbdare marele ei necaz, pentru că a chemat pe Stăpân cu suflet îndurerat, a fost învrednicită îndată de cercetarea cea de sus“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. Ismael se naşte la 11 ani după plecarea lui Avraam din Haran şi va crea, timp de 13 ani, patriarhului iluzia că Ismael era sămânţa făgăduită de Dumnezeu. Când însă Avraam va fi în vârstă de 99 de ani, voinţa lui Dumnezeu îi va fi descoperită mult mai clar: „Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană; Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare». Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis: «Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şi regi se vor ridica din tine. Voi pune legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în care pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu» (...) După aceea a zis iarăşi Dumnezeu către Avraam: «Pe Sarai, femeia ta, să nu o mai numeşti Sarai, ci Sara să-i fie numele. Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da din ea un fiu; o voi binecuvânta şi va fi mamă de popoare şi regi peste popoare se vor ridica dintr-însa»“ (a se vedea capitolul 17 al cărţii Facerii).