Biblia - verset cu verset: Patriarhul mângâierii celor din timpurile care au precedat potopul

Facerea 5, 29:

„Şi i-a pus numele Noe, zicând: «Acesta ne va mângâia în lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului, pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu!»“ Noe este unul dintre cei zece patriarhi dinainte de potop. Etimologia numelui, nőah, este incertă, cu toate că mulţi contemporani o leagă de rădăcina nwh, „a se odihni“. În versetul de mai sus, cuvântul este asociat cu verbul nhm (tradus: mângâiere; a aduce mângâiere), cu care se pare că este înrudit şi din punct de vedere etimologic. Noe a fost un bărbat neprihănit (Facere 6, 9), având neprihănirea care se capătă prin credinţă: „Prin credinţă, luând Noe înştiinţare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit, cu evlavie, o corabie spre mântuirea casei sale; prin credinţă el a osândit lumea şi dreptăţii celei din credinţă s-a făcut moştenitor“ (Evr. 11, 7). Noe a avut o legătură strânsă cu Dumnezeu, aşa cum este indicat de expresia „a umblat cu Dumnezeu“ (Facere 6, 9). De asemenea, despre el se spune că a fost fără vină printre contemporanii săi (Facere 6, 9) şi le-a predicat acestora neprihănirea: „Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe (...) când a adus potopul peste cei fără de credinţă“ (II Petru 2, 5). Ca şi ceilalţi patriarhi dinainte de potop, Noe a fost binecuvântat cu o viaţă lungă. Înainte de cataclism se pare că Noe s-a ocupat de agricultură. Atât în tradiţia creştină, cât şi în cea populară, el este considerat primul cultivator al viţei-de-vie. Sfântul Chiril al Alexandriei a afirmat că „Hristos ni s-a făcut nouă dreptate şi odihnă. Ne-a mântuit pe noi şi de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu. Căci aceasta a spus-o Lameh, proorocind despre Noe.“