Biblia - verset cu verset: Peleg, cel care va auzi pământul rostind mai multe graiuri

Facerea 10, 25: „Iar lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s-a împărţit pământul, şi numele fratelui său era Ioctan.“

Eber, unul dintre urmaşii lui Noe, pe linia genealogică a lui Sem, are doi fii: Peleg şi Ioctan. Despre primul aflăm ceva mai multe date din versetul de mai sus, spre deosebire de ceilalţi strămoşi, care, cu puţine excepţii, sunt doar menţionaţi în acest capitol. Aflăm că se numeşte Peleg, „pentru că în zilele lui s-a împărţit pământul“. Evident, dacă e să ne luăm după traducerea numelui său, Peleg înseamnă împărţire, cătun. Sfântul Ioan Gură de Aur scria însă despre el că „prin numele său a proorocit semnul care avea să se întâmple nu după multă vreme, pentru ca atunci când vei vedea că fapta se împlineşte, să nu te mai minunezi, ştiind dintru început că numele lui Falec (n.r. - Pelec) aceasta a prezis-o“. El se referă la împărţirea graiurilor, respectiv episodul prezentat în capitolul următor al Scripturii, referitor la Turnul Babel. Căci, folosindu-se de primul verset al capitolului al XI-lea al cărţii Facerii - „şi era tot pământul o buză şi un glas tuturor“ -, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „nu despre pământ vorbeşte Scriptura, ci despre neamul omenesc, pentru a ne spune că toţi oamenii vorbeau o singură limbă“. Ori, dacă e să ne uităm încă o dată pe versetele anterioare, vom putea observa că prin cuvântul „pământ“ autorul biblic exprimă în dese rânduri ideea de om, pornind de la constituţia sa dihotomică: „corpul din pământ, iar suflet raţional şi gânditor dat prin insuflarea Sa proprie“ (n.r. - a lui Dumnezeu), după cum aflăm din „Dogmatica“ Sfântului Ioan Damaschin. Aşadar, Peleg parese să fi fost contemporan cu evenimente care au avut loc în ţinuturile Babilonului. Legat de descendenţii pe care cei doi fii ai lui Eber i-a avut, se admite în general ipoteza că din Peleg se trag seminţiile din Nord (Mesopotamia), iar din Ioctan, seminţiile din Sud (Arabia).