Biblia - verset cu verset: Potopul îi va face „o apă şi-un pământ“

Facerea 6, 11:

„Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii.“ Autorul biblic insistă pe moralitatea scăzută a oamenilor contemporani lui Noe. Este justificat prin aceasta motivul pentru care Dumnezeu Creatorul a hotărât „spălarea“ pământului prin marele diluviu ce se va abate, în urma căruia vor fi salvaţi doar Noe şi cei trei fii ai săi, împreună cu soţiile lor. „Lumea întreagă avea să fie cuprinsă de potop din pricina marii răutăţi şi a covârşitoarei ticăloşii a oamenilor“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Cuvântul silnicie, de la finele acestui verset, exprimă întocmai aspectul imoral al oamenilor, el putând fi tradus - după cum aflăm în Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania - prin nedreptate, strâmbătate, asuprire, agresiune, violenţă, cruzimea celui puternic faţă de cel slab. Dacă pe cei din neamul lui Noe autorul biblic îi numeşte oameni, ceilalţi sunt categorisiţi simplu, prin cuvântul pământ. Sfinţii Părinţi explică acest lucru prin alterarea părţii spirituale, ei umplând pământul de silnicii prin căutarea numai a plăcerilor trupeşti. Ştim că omul are o constituţie dihotomică, fiind alcătuit din trup şi suflet: „corpul din pământ, iar suflet raţional şi gânditor îi dădu prin insuflarea Sa proprie (n.r. - a lui Dumnezeu)“, aflăm în „Dogmatica“ Sfântului Ioan Damaschin. Ori, trăirea doar a celor trupeşti, departe de ordinea firii date nouă de Dumnezeu Creatorul - pe care noi o putem cataloga ca o ordine firească - îl îndreptăţeşte pe autorul biblic să-i numească simplu pământ pe cei căzuţi. Limba română are o expresie asemănătoare în acest sens, care transpune exact ceea ce şi autorul biblic doreşte să exprime în acest capitol, şi anume, o dată ce potopul va inunda pământul, toţi cei lipsiţi de Dumnezeu vor deveni „o apă şi-un pământ“.