Biblia - verset cu verset: Prima vestire a venirii Mântuitorului

Facerea 3, 15:

„Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul“. În unanimitate, este acceptată ideea că acest verset reprezintă prima vestire a venirii Mântuitorului. Părintele Cleopa spunea, în cuvântările sale, că, „încă de când a zis Dumnezeu către şarpe despre Eva: „Aceasta îţi va zdrobi capul (Facere 3, 15), era o proorocie a lui Dumnezeu Tatăl, că prin femeie a căzut neamul omenesc, şi tot prin femeie, la plinirea vremii, se va zdobi capul şarpelui, adică al satanei“. Sunt folosite în acest verset, în antiteză, capul şi călcâiul, ca părţi ale organismului. Sfântul Varsanufie explică această situaţie prin prisma începutului şi sfârşitului păcatului: „Fiindcă s-a spus de şarpe că este foarte viclean, păzeşte totdeauna capul lui, ca nu cumva să afle în tine cuib şi prin el locuinţă şi să lucreze în tine pustiirea (...), iar călcâiul înseamnă sfârşitul“. Nu degeaba s-a spus că păcatul trebuie retezat dintru început, încă din faza gândurilor, zdrobind tendinţele păcătoase. Întocmai de aceea, unii Sfinţi Părinţi au văzut în zdrobirea capului şarpelui o retezare a oricărui gând păcătos şi a pornirilor contrare normelor moral-religioase. „Precum şarpele nu poate fi tras afară de coadă, pentru că solzii de pe gât se opun celor care vor să-l tragă afară, tot aşa nu se poate începe de la sfârşit alungarea plăcerii din casa sufletului. Iată de ce învăţătorul virtuţii ne porunceşte să pândim capul şarpelui, iar cap numeşte el începutul răutăţii. Dacă nu primim în suflet acest început, atunci şi urmarea rămâne nelucrătoare. Căci cine este cu totul vrăjmaş al plăcerii, nu va fi înfrânt nici de momelile parţiale ale patimii; dar dacă cineva a primit în suflet începutul patimii, odată cu aceasta a primit în sine şi sălbăticiunea întreagă“, scrie Sfântul Grigorie de Nyssa. Legat de duşmănia dintre om şi diavol, Sfântul Ioan Gură de Aur vede în aceasta o expresie a invidiei pe care a căpătat-o satana, după crearea omului. El „n-a fost făcut duşman al nostru, dar din pricina invidiei a ajuns în duşmănie cu noi. Văzându-se aruncat jos dintre îngeri, n-a suferit să vadă pe pământean înălţat, prin propăşirea în virtute, la vrednicia îngerilor“, spune marele învăţător antiohian al Bisericii.