Biblia - verset cu verset: Primul cultivator al viţei-de-vie

Facerea 9, 20: „Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie.“

Versetul de faţă alimentează şirul comparaţiilor dintre Adam şi Noe. Am discutat despre naşterea primului şi renaşterea celui de-al doilea, despre poruncile primite de fiecare, precum şi de îndatoririle lor, iar acum, fragmentul scripturistic completează tabloul ocupaţiilor celor doi. Dacă după izgonirea din rai, Adam a început să cultive pământul, iată că Noe, după ce a ieşit din corabie, a devenit şi el „lucrător de pământ“. Este întreţinută astfel ideea că Noe este un „al doilea Adam“. Dar de ce s-a apucat Noe după potop de lucrat pământul? Sfânta Scriptură nu face nici o menţiune până acum despre ocupaţia sa de bază dinainte de potop. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că, la vederea goliciunii solului, după dezastrul care a cuprins pământul, Noe s-a apucat de agricultură pentru a-i reda pe cât posibil aspectul verde şi împodobit cu flori de dinainte. Dincolo de aceasta, apare prima menţiune în Sfânta Scriptură despre o persoană care sădeşte viţă-de-vie. Din cartea părintelui Ioan Sorin Usca, Comentarii la Cartea Facerii, aflăm că „Noe este socotit primul cultivator al viţei-de-vie. (...) Vinul era privit ca un dar al lui Iahve şi, alături de pâine şi ulei, constituie unul dintre mijloacele esenţiale de hrană, având un rol foarte important în cultul religios ca băutură de jertfă. A sta la umbra viţei-de-vie şi a smochinului şi a le gusta fructele este pentru Vechiul Testament una dintre imaginile fericirii“. Trebuie menţionat că întreaga patristică îl consideră pe Noe drept primul cultivator al viţei-de-vie. Sfântul Ambrozie îl numeşte „bun muncitor al pământului şi săditor al viţei-de-vie cu rod îmbelşugat“, iar Sfântul Grigorie de Nyssa, „începător al lucrării viei“. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris mult pe această temă, afirmând că „negreşit, viţa-de-vie a fost creată de la început, în ziua a şasea, când «a văzut Dumnezeu toate câte a făcut şi, iată, erau bune foarte», (...) numai că nu era cunoscută folosirea viţei-de-vie“. Unul dintre argumentele sale este că „dacă ar fi fost cunoscută viţa-de-vie mai înainte şi la început sau dacă s-ar fi ştiut fructul ei, apoi, negreşit, Abel ar fi stropit şi cu vin jertfa pe care o adusese. Dar pentru că nu cunoştea folosirea rodului viţei, de aceea nici nu l-a folosit“.