Biblia - verset cu verset: Primul cuvânt al lui Dumnezeu

Facerea 1, 3: „Şi a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină.“

Practic, prima rostire a lui Dumnezeu menţionată în Sfânta Scriptură este aceasta, în urma căreia Dumnezeu creează lumina prin puterea cuvântului. „Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a pus capăt tristeţii, a veselit lumea, a adus dintr-o dată, peste toţi şi peste toate, privelişte veselă şi plăcută“, scria Sf. Vasile cel Mare în lucrarea sa „Omilii la Hexaemeron“. Cum astrele nu fuseseră încă create, lumina la care face referire autorul biblic, Moise, este lumina necreată, care pătrunde în oarecare fel în lumea creată, putând fi experiată de către creaturi. Lumina, în accepţiunea Sfântului Vasile cel Mare, este „o substanţă, decât care mai plăcută spre desfătare nici nu era cu putinţă s-o născocească fiinţa omenească“. Acţiunea creării luminii s-a făcut doar prin puterea cuvântului lui Dumnezeu care se transformă în poruncă a lui Dumnezeu, o voinţă a sa, faţă de care creatura se supune. Creaţia este consecinţa iubirii lui Dumnezeu, prin care s-a creat lumea în care, ulterior, a fost aşezat omul, coroana creaţiei. În „Dogmatica“ sa, Sf. Ioan Damaschinul explică această stare: „Aşadar, pentru că bunul şi prea bunul Dumnezeu nu s-a mulţumit cu contemplarea Lui proprie, ci prin mulţimea bunătăţii Sale a binevoit să se facă ceva care să primească binefacerile Sale şi să se împărtăşească din bunătatea Lui, aduce de la neexistenţă la existenţă şi creează universul, atât pe cele nevăzute, cât şi pe cele văzute, şi pe om, care este alcătuit din elemente văzute şi nevăzute, în timp ce gândeşte, creează; iar gândul se face lucru, realizându-se prin Cuvânt şi desăvârşindu-se prin Duh“.