Biblia - verset cu verset: Prin poruncă dumnezeiască, binele trebuie să stăpânească tot cuprinsul pământului şi întreaga istorie

Facerea 9, 7: „Iar voi, însă, naşteţi şi vă înmulţiţi şi vă răspândiţi pe pământ şi-l stăpâniţi!“

Versetul de mai sus confirmă într-un mod evident supremaţia omului faţă de celelalte creaturi de pe pământ care i-au fost date omului să le stăpânească. Poziţionarea, însă, a acestei porunci după interdicţia de a vărsa sânge omenesc vine să întărească înfrânarea de a curma vieţi omeneşti, făcând astfel parte dintr-un mesaj pro vita mai amplu. „Pentru a pune frâu gândurilor de ucidere ale oamenilor, Dumnezeu spune mai departe: «Iar voi, însă, naşteţi şi vă înmulţiţi şi vă răspândiţi pe pământ şi-l stăpâniţi!». Nu fără rost a spus «iar voi». A întrebuinţat aceste cuvinte ca şi cum ar fi vrut să spună: «Voi, cei puţini, cei uşor de numărat, veţi umple tot pământul şi-l veţi stăpâni», adică îl veţi conduce, veţi avea putere peste el, vă veţi folosi de el“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Astfel, Noe şi familia lui primesc - ce-i drept, în alte condiţii - aceeaşi misiune de la Dumnezeu pe care o primiseră protopărinţii Adam şi Eva, cărora Creatorul, după ce îi binecuvântase, le spusese: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!“. Odată cu stăpânirea pământului, însă, Sfântul Clement Alexandrinul vede în această poruncă şi o stăpânire „nu numai a fiarelor din afară, ci şi a patimilor sălbatice care sunt în noi“. Oricum, Dumnezeu cere omului să stăpânească tot pământul, pentru ca elementele acestuia din urmă să nu redevină stihii pustiitoare şi arată că spiritul trebuie să domine materia. Căci, dacă ar fi să interpretăm ad-litteram sensul cuvântului pământ, aşa cum reiese el din versetele: „Pământul însă se stricase înaintea feţei lui Dumnezeu şi se umpluse pământul de silnicii. Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ şi iată era stricat, căci tot trupul se abătuse de la calea sa pe pământ. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Noe: «Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ»“ (6, 11-13), ar însemna că, potrivit poruncii de mai sus, binele şi virtuţile pentru care familia lui Noe a fost salvată de la potop ar trebui să stăpânească de acum încolo tot cuprinsul pământului şi întreaga istorie.