Biblia - verset cu verset: Purtarea de grijă a lui Dumnezeu, la modul concret

Facerea 7, 16:

„Şi cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat parte bărbătească şi parte femeiască, precum poruncise Dumnezeu lui Noe. Şi a încuiat Domnul Dumnezeu corabia pe dinafară.“ Versetul de faţă ne arată cum Dumnezeu participă efectiv la salvarea lui Noe, închizând arca din exterior. Vedem astfel cum Creatorul nu doar porunceşte, după care se împlineşte, ci El Se implică la modul concret în salvarea dreptului Noe şi a celorlalţi membri ai ambarcaţiunii. Această faptă a fost interpretată în diverse moduri, gestul căpătând în timp diverse semnificaţii. Pentru Philon, acest episod al îmbarcării în arcă şi al închiderii înăuntru simbolizează închiderea intelectului în trup. Sfântul Ioan Gură de Aur vede în acest fragment, pe lângă atitudinea ocrotitoare a divinităţii, o analogie a închiderii lui Iona în pântecele balenei, prefigurare a Învierii. „Uită-te la pogorământul acestor cuvinte (...). Ca să ne arate că l-a pus pe drept în deplină siguranţă, Scriptura a adăugat cuvintele: «a încuiat» şi «pe dinafară». Aceasta, ca Noe să nu poată vedea prăpădul de afară şi să i se mărească şi mai mult durerea sufletească. Da, el era tulburat şi cutremurat numai când se gândea la viforul acela grozav, când se ducea cu mintea la pieirea întregului neam omenesc, la moartea tuturor animalelor, la pieirea de-a valma a oamenilor şi animalelor şi, ca să spun aşa, la pieirea pământului însuşi. (...) Dumnezeu îl închide, deci, pe Noe în corabie ca într-o închisoare, ca vederea şi priveliştea prăpădului de afară să nu-i mai mărească şi mai mult suferinţa, tulburat şi cutremurat destul şi fără asta. Pe lângă aceasta era firesc, apoi, ca el însuşi, la vederea potopului de ape, să se sperie că va pieri înecat şi el. Aşa că iubitorul de oameni, Dumnezeu, purtând grijă de el, nu-i îngăduie să vadă nici furia apelor, nici pieirea şi prăpădul întregii omeniri“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.