Biblia - verset cu verset: Semnul binecuvântării divine asupra unei familii

Facerea 5, 15:

„Maleleil a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani şi atunci i s-a născut Iared.“ Numele noului patriarh menţionat în acest verset, Iared, se traduce prin cel care coboară, Sfinţii Părinţi înterpretând prin aceasta o aluzie la smerenie, şi nu la păcat. Ştim că în acea perioadă numele era strâns legat de persoana pe care-l purta, acesta putând exprima comportamentul individului (I Reg. 25, 25: „Să nu întoarcă domnul meu luarea-aminte asupra acestui om rău, asupra lui Nabal; căci cum îi e numele, şi nebunia se ţine de el“) sau avea legătură cu vreo misiune de îndeplinit. Iared avea să fie, după cum vom afla în versetele următoare, tatăl lui Enoh, un patriarh despre care s-a scris foarte mult în scrierile patristice. Aminteam la comentariile versetelor precedente despre marea realizare în viaţa omului de a avea urmaşi. În lumea iudaică, a avea moştenitori reprezenta şi o mare binecuvântare din partea lui Dumnezeu, semn al iubirii divine, după cum spune şi psalmistul David: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul“ (Psalmul 127, 3-4). Ca semn al binecuvântării divine asupra unei familii era naşterea unui cât mai mare număr de copii de parte bărbătească. Întocmai de aceea, ţinându-se cont de importanţa persoanelor de parte bărbătească, autorul biblic, urmărind genealogia de la Adam la Noe, menţionează persoanele de parte bărbătească. Copilului i se dădea numele imediat după naştere, fapt care a fost păstrat până astăzi, mama fiind, în cele mai multe cazuri, cea care i-l stabilea, după cum vedem în exemplul de la Facerea 29, 32: „A zămislit deci Lia şi a născut lui Iacov un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând: «A căutat Domnul la smerenia mea şi mi-a dat fiu; de acum mă va iubi bărbatul meu». Cazurile în care tatăl stabilea numele copilului erau rare şi se petreceau în cadrul unor situaţii cu totul speciale, cum ar fi îndemnurile divine, ca în exemplul de la Facerea 17, 19: „Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam: «Adevărat, însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veşnic: să-i fiu Dumnezeu lui şi urmaşilor lui»“.