Biblia - verset cu verset: Somnul adânc dinaintea unei zile mari pentru patriarhul Avraam

Facerea 15, 12: „La asfinţitul soarelui, a căzut peste Avram somn greu şi iată l-a cuprins întuneric şi frică mare.“

Atacul păsărilor răpitoare asupra jertfelor aduse, coroborat cu apusul soarelui, reprezintă prilej de „frică mare“ pentru patriarhul Avraam. Nu putem garanta că „somnul greu“ căzut asupra sa a fost rezultatul firesc al oboselii din cauza muncii, sau un somn pricinuit de Dumnezeu. Posibil ca Avraam să-şi fi arătat limitele trupeşti, dar există şi varianta ca starea în care patriarhul a intrat să reprezinte o pregătire pentru primirea Cuvântului lui Dumnezeu, care va veni în versetul următor, pentru a-l avertiza asupra viitorului poporului ce se va naşte şi totodată pentru a-l linişti în privinţa încheierii legământului promis (versetul 7). Expresia „somn greu“, sau „somn adânc“ după alte traduceri, am aflat-o şi în capitolul 2 al cărţii Facerii, versetul 21: „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu...“. Septuaginta traducea pasajul respectiv prin „Dumnezeu l-a toropit pe Adam şi l-a cufundat în somn“, termenul grec neavând sensul de extaz, ci de toropeală, stare de leşin. După Philon, termenul desemna în acea situaţie calmul gândirii, iar Sfântul Ioan Gură de Aur vorbea de un somn letargic. Despre acelaşi „somn greu“ aflăm şi la I Regi 26, 12, unde „toţi dormeau, căci somn greu căzuse peste ei de la Domnul“. Totuşi, oricare ar fi fost cauzele situaţiei în care a căzut patriarhul Avraam, acesta va fi liniştit prin cercetarea ulterioară a sa de către Dumnezeu într-un mod hotărâtor, prin modul de adresare „Să ştii bine...“, consfinţind „ziua aceea“ drept ziua în care „a încheiat Domnul legământ cu Avraam“.