Biblia-verset cu verset: „Sufletul n-ar putea suferi ceva rău din partea apei“

Facerea 7, 22: „Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit.“

Ideea versetului de mai sus este, desigur, incompletă. Luat din context, fragmentul ar lua cel puţin prin surprindere pe cititor, însă el continuă descrierea în următorul verset, unde aflăm că „a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie“ ca supravieţuitori ai potopului. Trebuie precizată repetiţia pe care autorul biblic o face. Practic, el zice cu alte cuvinte acelaşi lucru, acela că toate vieţuitoarele au pierit la potop. „Vezi că ne vorbeşte o dată, de două ori şi de mai multe ori de prăpădul care a fost şi ne spune că n-a scăpat nimeni, ci că toţi au fost înecaţi de ape: oameni şi animale“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Pierderea atâtor oameni şi vieţuitoare este explicată de Sfântul Clement Alexandrinul subliniind nevoia de curăţire şi de distrugere a păcatului care se instalase în lume într-un mod covârşitor. „Dacă în potop a pierit orice trup păcătos, iar pedeapsa a fost spre instruirea oamenilor, atunci trebuie, mai întâi, să credem că voinţa lui Dumnezeu, care este lucrătoare şi instructivă, urmăreşte mântuirea celor ce se întorc la El; apoi, că ceea ce este mai subtil, adică sufletul, n-ar putea suferi ceva rău din partea apei, care este mai densă, şi nu poate fi dominat din pricina subtilităţii şi simplităţii lui; de aceea sufletul se şi numeşte incorporal. Dar partea aceea care a ajuns densă - că a ajuns densă din pricina păcatului - aceea este aruncată împreună cu duhul cel trupesc, care pofteşte împotriva sufletului“, spune Sfântul Clement Alexandrinul.