Biblia - verset cu verset: Sufletul trăieşte nu pentru că este viaţă, ci pentru că se împărtăşeşte din viaţă

Facerea 11, 25: „Iar după naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută două zeci şi cinci de ani şi a născut fii şi fiice şi apoi a murit.“

Nahor a trăit 204 ani „şi apoi a murit“. În cuprinsul Sfintei Scripturi întâlnim numeroase referiri la moarte, rostul şi sensul ei. La Ecclesiastul însă întâlnim poate cea mai explicită mărturie a sfârşitului vieţii pe acest pământ. Moartea dă sens creaţiei numai pentru că e punte spre o existenţă cu totul altfel decât cea de aici, spre o existenţă netrecătoare. „Că adevărul acesta este, află-l de aici: sau sufletul este viaţă, sau el are viaţă. Dacă este viaţă, atunci el ar trebui să facă pe altcineva să trăiască, iar nu pe sine însuşi, după cum şi mişcarea face să se mişte un alt lucru, iar nu pe sine însăşi. Faptul că sufletul trăieşte nimeni n-ar putea tăgădui. Însă, dacă trăieşte, el trăieşte nu pentru că este viaţă, ci pentru că se împărtăşeşte din viaţă şi, ceea ce se împărtăşeşte din ceva este cu totul altceva decât aceea din care se împărtăşeşte. Sufletul se împărtăşeşte din viaţă pentru că Dumnezeu voieşte ca el să trăiască. Şi, ca atare, sufletul nu se va mai împărtăşi din viaţă când Dumnezeu va voi ca sufletul să nu mai trăiască. Căci sufletul nu trăieşte prin el însuşi cum trăieşte Dumnezeu. Ci - după cum nu este cu putinţă ca omul să trăiască continuu şi nici ca sufletul să fie continuu la un loc cu trupul şi atunci când trebuie ca armonia aceasta să se desfacă, sufletul părăseşte trupul şi omul nu mai există - tot astfel şi atunci când sufletul nu trebuie să mai existe, spiritul vivicator pleacă din el, iar sufletul nu mai există, ci se întoarce iarăşi acolo de unde a fost atras.“ (Ecc. 12, 7) Din acest punct de vedere, fiecare om se cere a considera moartea ca un eveniment necesar şi universal. Dar această necesitate şi universalitate a ei se explică prin necesitatea împlinirii existenţei umane în Dumnezeu cel transcendent. În această explicaţie moartea are sens, ba chiar e un eveniment prin care viaţa îşi găseşte sensul.