Biblia - verset cu verset: „Umblaţi întru iubire!“

Facere 8, 21:

„Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: «Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui, şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut».“ Am văzut că după ce a coborât de pa arcă, înainte de toate, Noe a adus jertfă lui Dumnezeu, ştiind în inima sa, asemenea lui Abel de altădată, că se cuvine a face aceasta drept mulţumire după ce fusese izbăvit. El aduce prinos de recunoştinţă din animale curate - atât păsări, cât şi dobitoace - într-o jertfă totală închinată Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur a surprins într-un mod deosebit această scenă a altarului închinat de Noe imediat după ce a păşit pe pământul spălat de potop. „N-a avut (n.r. - Dumnezeu) nevoie de zidire măreaţă, nici de templu, nici de clădire minunată, nici de altceva. Ştia, ştia bine că Stăpânul caută numai voinţă; de aceea, Noe a zidit în grabă un jertfelnic; a luat dobitoace curate şi păsări curate şi a adus ardere de tot; şi, pe cât a putut, şi-a arătat recunoştinţa sufletului său. Iubitorul de oameni Dumnezeu i-a primit jertfa, i-a încununat voinţa şi Şi-a arătat din nou faţă de Noe dărnicia Lui“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. Expresia din debutul versetului, „bună mireasmă“, semnifică jertfa bineplăcută lui Dumnezeu şi va fi des utilizată atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Ea face referire atât la jertfa Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce, cât şi la martirii Bisericii, după cum ne spune fragmentul de la Efeseni 5, 2: „Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru miros cu bună mireasmă“. Ideea versetului de mai sus reflectă milostivirea lui Dumnezeu - am putea spune - în contra firii omului. El ştie că oamenii vor continua să fie răi, afirmând că „cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui“. Păcatele din tinereţi, spune Sfântul Theodoret, face referire la ispitele care se abat asupra omului din adolescenţă, prin impulsurile sexuale. Cu toate acestea, Dumnezeu nu va mai pierde toate vietăţile, fapt care nu contravine cu învăţătura creştin-ortodoxă despre sfârşitul lumii. „Totul fusese ucis de potop; dar la sfârşitul lumii, pământul se va înnoi. De fapt, oamenii care vor trăi atunci nici măcar nu vor muri. Deci, ceea ce numim «sfârşitul lumii» nu va fi totuna cu nimicirea sa; va fi o prefacere a întregii lumi“, spune părintele Serafim Rose în „Cartea Facerii, Crearea lumii şi omul începuturilor“.