Biblia - verset cu verset: Un act de mare curaj

Facerea 14, 14: „Auzind Avram că Lot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece, şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.“

Iată cât de mult îşi iubea patriarhul Avraam nepotul! Auzind că Lot a fost luat ostatic, el nu zăboveşte deloc, îşi adună apropiaţii şi pleacă în urmărirea înrobitorilor pentru a-l scăpa. În nici o scriere, biblică sau extrabiblică, nu aflăm despre un Avraam instruit în luptă sau preocupat de acest aspect. Faptul că el porneşte pe urmele războinicilor înrobitori, în faţa cărora nici un neam întâlnit în cale nu a rezistat fără a fi înrobit, nu denotă nicidecum o fire războinică a patriarhului Avraam. Dimpotrivă! „Aflăm aici de marea bunătate a patriarhului, de covârşitoarea lui dragoste, de marea lui vitejie, de dispreţul lui de bani şi, în sfârşit, de marea putere a ajutorului dat de Dumnezeu“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Dorinţa lui Avraam de a-şi salva nepotul şi pe familia acestuia a fost peste orice temere că aruncarea în luptă ar putea însemna chiar moartea lui şi a apropiaţilor săi. „Oamenii săi de casă“ amintiţi în fragmentul biblic trebuie să fi fost slujitori ai săi care s-au născut şi au crescut în preajma patriarhului Avraam. Precizarea numărului acestor slujitori luaţi în luptă denotă faptul că Avraam avea mai mult de trei sute optsprezece bărbaţi slujitori. „Oastea“ porneşte spre Dan, cel mai nordic oraş al Palestinei, situat la unul din izvoarele Iordanului.