Biblia - verset cu verset: Versetul raportării a mulţime de popoare la patriarhul Avraam

Facerea 17, 4: „Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare“

Dumnezeu i se arată lui Avraam, garantând împlinirea făgăduinţelor adresate anterior. „Eu sunt“, îi spune Dumnezeu patriarhului, „şi iată care-i legământul Meu cu tine“. Însuşi Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului, Se arată ca izvor al binecuvântării şi milostivirii unui Avraam, care, din smerenie, căzuse cu faţa la pământ. El primeşte încă o dată făgăduinţa că va fi „tată a mulţime de popoare“ care va avea, vom vedea, o îndoită împlinire. În primul rând, ea indica spre numeroasele triburi a căror genealogie va merge înapoi, până la Avraam. Într-un sens mai larg, această făgăduinţă arată spre nenumăraţii urmaşi spirituali care îl vor revendica pe Avraam ca tată al lor şi despre care aminteam, cu alt prilej, prin spusele pr. prof. univ. Nicolae Achimescu: „Iudaismul, creştinismul şi islamul, adică cele trei mari religii monoteiste ale lumii, enumerate în ordinea lor cronologică, au în comun o raportare clară la acelaşi personaj unic în istoria Vechiului Testament, care a fost patriarhul Avraam. Într-un anume fel, s-ar putea spune că cele trei religii au deopotrivă o «origine» şi o «vocaţie» avraamică“. Sfânta Scriptură face referire la acest aspect, în Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel: „Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă“ (3, 29).