Binecuvântare arhierească la mănăstirea vrânceană Sihastru
Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a săvârșit Sfânta Liturghie luni, 6 august 2018, de praznicul Schimbării la Față a Domnului, la Mănăstirea Sihastru din județul Vrancea. Ierarhul a slujit în Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” a așezământului monahal și a binecuvântat obștea de maici, condusă de stavrofora Teoctista Dănilă. Corul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul” al eparhiei a oferit răspunsurile liturgice.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ciprian a arătat că lumina pe care au văzut-o cei trei apostoli pe Muntele Taborului este slava lui Dumnezeu și spre această lumină trebuie să tindem cu toții. „Scopul vieții unui creștin este sfințenia, adică împărtășirea de slava dumnezeiască, iar slava dumnezeiască înseamnă lumină. De aceea, troparul praznicului se încheie astfel: «[…] pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă ție». Dacă nu am dobândi lumină, am fi foarte nefericiți să trăim în întuneric. […] Întunericul necunoștinței de Dumnezeu înseamnă a trăi fără credință, fără iubire, cu nepăsare, cu indolență, cu nesimțire duhovnicească, în egoism, complăcându-ne în tot felul de păcate care ne întunecă viața”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.
Împreună cu Arhipăstorul Buzăului și Vrancei au slujit: pr. Vasile Dabija, protopop al Protoieriei Panciu; protos. Isidor Iacob, duhovnicul Mănăstirii Sihastru, precum și alți clerici invitați.
Mănăstirea Sihastru se află pe teritoriul comunei vrâncene Homocea, în apropierea confluenței râurilor Siret și Trotuș, la numai 2 km de granița cu județul Galați. A fost ctitorită în anul 1748 de către boierul Sandu Șendrea și de călugărul sihastru – de unde provine numele mănăstirii – Sebastian, cel dintâi stareț al obștii monahale. A fost mănăstire de călugări de la întemeiere și până în 1955, când a devenit mănăstire de călugărițe, așa cum este și astăzi. Actuala biserică, având hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, datează din anii 1882-1891, fiind zidită pe locul celei vechi, din lemn, de la 1748.