Binecuvâtarea Domnului ne sfinţeşte, lepra păcatelor ne schimonoseşte

Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga. Luca 5, 12-16

În Noul Testament avem mărturii despre două momente când Domnul Iisus Hristos a vindecat leproşi. Trebuie să ştim că lepra este o boală care schimonoseşte fizionomia omului. Bolnavul de lepră trebuia izolat. El își ducea viaţa în afara localităţilor. În timp, izolarea lui ducea la o accentuată însingurare şi uneori la dezumanizare. În general, lepra se transmite de la persoană la persoană şi este indicat să eviţi întâlnirea cu un lepros. Or, Mântuitorul nu a procedat astfel, nu i-a evitat şi nici nu a avut un sentiment de repulsie la vederea lor. Leprosului amintit, Domnul Hristos i-a întins mâna şi l-a tratat ca pe un om. Rănile i s-au închis, pielea şi-a recăpătat forma şi culoarea obişnuite. Lepra poate fi asemănată cu starea de păcătoşenie. Păcatele ne depărtează de semeni şi de Dumnezeu. Lepra păcatelor ne schimonoseşte, binecuvântarea Domnului Hristos ne sfinţeşte.