Biografii luminoase: Nicolae Berdiaev

Născut la 6/19 martie 1874 la Kiev, într-o familie aparţinând aristocraţiei militare, N. A. Berdiaev este unul dintre cei mai cunoscuţi gânditori ruşi preocupaţi de filosofia spiritului. A fost elev al şcolii de cadeţi din Kiev, apoi student la universitatea din acelaşi oraş. Devine profesor de filosofie şi istorie la Universitatea din Moscova, dar la scurt timp este arestat şi anchetat de serviciile de securitate sovietice. În septembrie 1922, Berdiaev este exilat, din motive ideologice, împreună cu încă 25 de intelectuali. Timp de doi ani se stabileşte la Berlin, unde întemeiază o „Academie Rusă de Filosofie Religioasă“. În 1924 se mută la Clamart, lângă Paris, ţine conferinţe în mai multe ţări, publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de „Doctor în teologie honoris causa“. Până la moartea sa, în 1948, a locuit în Franţa.

 

Scrieri importante: Sensul creaţiei (1927), Un nou Ev Mediu (1927), Destinul omului în lumea de azi (1936), Originea şi sensul comunismului rus (1937), Ideea rusă (1946), Sensul istoriei (1948), Cunoaşterea de sine (1949) etc.