Biografii luminoase: Paul Nicolaevici Evdokimov

S-a născut la 2 august 1901 la Petersburg, oraşul cu cea mai pronunţată influenţă europeană din Rusia. Tatăl sau aparţinea nobilimii militare, iar mama aparţinea vechii aristocraţii. O dată cu izbucnirea revoluţiei bolşevice, Paul îşi întrerupe studiile de teologie, fiind înrolat în armata albă. Participă aproape doi ani la luptele de cavalerie împotriva bolşevicilor, dar înfrângerea îl va sili să ia drumul exilului. În 1923, vine la Paris, câţiva ani mai târziu obţinându-şi, cu succes, la Sorbona, licenţa în filosofie. În 1928 îşi ia licenţa în teologie la Institutul Saint Serge, nou înfiinţat la Paris, prin iniţiativa unei pleiade de teologi şi de gânditori religioşi ruşi, în frunte cu preotul Serghei Bulgakov. În timpul ocupaţiei germane, familia se va refugia la Valenta. În această perioadă, Evdokimov îşi susţine teza de doctorat la Facultatea de Litere din Aix-en-Provence, cu tema „Dostoievski şi problema răului“. Paul Evdokimov a condus diferite societăţi de întrajutorare pentru exilaţi şi pentru săraci, până în 1962. Participă de la început la lucrările Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi face parte din Comitetul de Studii de la Bossey, unde şi predă, ca profesor la Institutul Saint Serge. A publicat numeroase lucrări teologice, opera sa fiind considerată un important punct de reper în teologia ortodoxă a secolului XX: „Femeia si mântuirea lumii“, „Ortodoxia“, „Vârstele vieţii spirituale“, „Arta icoanei — teologia frumuseţiii“, „Gogol şi Dostoievski“, „Hristos în gândirea rusă“, „Sfânta Taină a iubirii“, „Iubirea nebună pentru Dumnezeu“ etc. În 1967 este chemat să predea la Institutul Superior de Studii Ecumenice din Paris. A trecut la cele veşnice în anul 1970, la vârsta de 69 de ani.