Biserica din Arini, centru al vieţii comunitare
Satele româneşti par să piară în ultima vreme din cauza îmbătrânirii populaţiei, a migraţiei şi subdezvoltării economice. Localitatea Arini, odinioară un sat transilvănean cu renume, nu a scăpat de acest fenomen nedorit, dar, în ultimii ani, singura speranţă a comunităţii a rămas biserica de aici, care a renăscut şi a devenit, poate, singurul pilon de rezistenţă în satul din centrul ţării.
Satul Arini face parte din vechile localităţile ale Ţării Bârsei, la graniţa cu ţinutul Covasnei, singura aşezare a judeţului Braşov situată pe malul drept al Oltului. Aflată la 30 de kilometri de Braşov şi de Sfântu Gheorghe, satul Arini poartă până astăzi urmele trecutului şi ale vieţii culturale şi spirituale din istoria comunităţii româneşti. Monografia parohială ne dezvăluie că românii din Arini au avut o biserică încă de la 1760, cunoscută localnicilor ca „biserica din Deal”, în apropiere de actuala casă parohială şi de cimitirul satului. Biserica veche a fost ani la rând centrul vieţii duhovniceşti al credincioşilor din Arini, dar trecerea vremii a făcut ca acest locaş de cult să nu mai corespundă nevoilor comunitare. La începutul secolului al XX-lea, biserica a fost demolată, iar materialele au fost folosite pentru ridicarea actualei biserici, care a preluat hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel de la vechiul locaş de închinare. Dacă vechea biserică era aşezată pe dealul satului, actualul locaş de cult este amplasat chiar în centrul localităţii, în apropiere de şcoala din sat şi de căminul cultural. Zidirea este în formă de cruce, cu trei abside semicirculare, având clopotniţă, podişor şi pridvor. Sfinţirea bisericii a avut loc în 1932, când comunitatea a avut bucuria să primească vizita arhierească a Mitropolitului Nicolae Bălan.
Refacerea bisericii
Lucrări de reparaţii şi de amenajare au avut loc de-a lungul timpului de mai multe ori. Astfel, în 1960 s-a construit un gard de zid din piatră, cu grilaj de fier şi poartă tot din fier, precum şi 17 trepte din beton cu balustradă laterală. În 1967 au avut loc reparaţii la acoperişul zidirii. Din anul 2000, când la Arini a venit actualul paroh Adrian Duţia, au loc numeroase reparaţii şi lucrări de înfrumuseţare. Prin donaţiile familiei Octavian Ardelean, a fost reparat acoperişul, s-a închis pridvorul cu ferestre şi uşi din stejar, s-a pus gresie antiderapantă în pridvor, s-a restaurant pictura existent şi s-au pictat scene noi în altar, pronaos şi podişor, prin eforturile pictorului Nicolae Plămădeală şi ale fiicei sale Gabriela. De asemenea, s-a reparat exteriorul bisericii şi s-au ridicat anexe în curtea locaşului de cult. „Toate aceste lucrări s-au finalizat în anul 2007 şi au fost sfinţite de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu pe 4 noiembrie. A fost o zi de mare bucurie pentru comunitatea noastră”, ne-a spus părintele Adrian Duţia.
Din 2007 şi până la finalul anului trecut, au avut loc şi alte lucrări de renovare şi înfrumuseţare, binecuvântate de IPS Mitropolit Laurenţiu pe 5 decembrie 2015.
Trecut şi prezent
În timpul restaurării bisericii, s-a găsit cel mai vechi document în limba română păstrat în biserică: „Pomelnicul ctitorilor vii şi morţi ai bisericii din Arini la anul 1773”, un document care face legătura cu vrednicii înaintaşi ai credincioşilor de astăzi. Alte documente ne prezintă Ariniul ca o comunitate activă, plină de activităţi legate de biserica din sat.
Din anul 1850 a existat aici o şcoală confesională, iar în anul 1870 director era preotul paroh din acea vreme. În 1940 a funcţionat şi o cantină şcolară pentru elevii nevoiaşi. În 1948 s-a desfiinţat ciclul elementar din lipsa elevilor, iar în 1953 s-a organizat internatul şcolar la Măieruş, unde s-au mutat elevii de ciclul doi. Mărturiile datate la 1929 vorbesc şi despre existenţa unei „grădini de copii”. Comunitatea a beneficiat de construirea primei biblioteci săteşti, care a funcţionat sub auspiciile „ASTRA”, în cadrul bisericii. Actualmente, biblioteca are numai cărţi de specialitate. După cel de-al II-lea război mondial şi trecerea Arinului la comuna Măieruş, în 1950, s-a construit un cămin cultural, modernizat în 2010.
La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a construit la Arini prima formaţie de pompieri voluntari. Aceştia organizau în fiecare an o demonstraţie a unui incendiu, urmat de „Balul pompierilor”. În 1940 a fost înfiinţată „Societatea Reuniunii Femeilor” care a contribuit prin confecţionarea de haine pentru ostaşi.
Chiar dacă în prezent, Parohia Arini are doar 100 de familii, populaţia este îmbătrânită şi viaţa îngreunată din cauza lipsei locurilor, viaţa spirituală a comunităţii este activă. „Organizăm la nivel de cerc misionar masluri de obşte în posturile mari şi la hram, precum şi alte activităţi de ordin catehetic, filantropic, de asistenţă socială, acordare de ajutoare alimentare şi materiale. Ne străduim cu toţii să facem voia Domnului, să facem ceea ce este necesar pentru suflet. Ne dorim ca şi pe viitor oamenii să ne fie alături şi să dăm frumuseţe acestui locaş de cult prin prezenţa credincioşilor la slujbele sfinte şi la activităţile noastre”, ne-a mai spus părintele Adrian Duţia.