Biserica este şi în metrou

Este aproape ora 8:00 dimineaţă şi oamenii se grăbesc să ajungă pe la treburile lor. Ziua se arată deja călduroasă. Capitala zumzăie de sunetul motoarelor şi al claxoanelor, fără să se audă prea mult vocile oamenilor care încă nu s-au dezmorţit. Într-un metrou urcă în grabă, prin câteva uşi, vreo 50 de tineri veseli. Sunt veseli şi dacă prind metroul, şi dacă-l pierd. Au timp, va veni altul. Poartă cu toţii tricouri albe, pe care scrie: „Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din toată lumea. Bucureşti 1-4 septembrie 2016“. Nici nu au intrat bine, că au şi început să cânte.

După cântare, după vorbă, după port, par să fie de prin Maramureş. Cântă o priceasnă pe care am mai auzit-o la hramurile din Ardeal. Frumos. Să mergi spre serviciu în cântec de rugăciune. Feţele oamenilor se destind, pierd din îngrijorarea care umbreşte feţele românilor în ultima vreme. Tinerii au trecut la o altă cântare, la fel de frumoasă - spre bucuria celor care au de mers mai multe staţii şi spre părerea de rău a celor care tocmai trebuie să coboare. De nicăieri au apărut doi gardieni. S-au orientat destul de repede în teren, prea repede pentru a fi siguri că au înţeles despre ce-i vorba. S-au apropiat de grupul de tineri.

- Încetaţi cu cântatul. Unde vă credeţi aici?

Tinerii, majoritatea neînţelegând ce a vrut să spună omul de ordine, au continuat să cânte.

- Hei! Voi n-auziţi? Încetaţi cu cântatul, dacă nu vreţi să coborâţi.

Tinerii care se aflau în preajmă s-au oprit din cântare. Oamenii din metrou au început să murmure.

- Dar ce ai domnule cu ei? Cu ce te deranjează?

- Aici este metrou, nu loc pentru concerte, a răspuns cel mai acid dintre gardieni.

- De ce nu vă faceţi voi treaba când intră în metrou hoţii de buzunare şi cerşetorii care se bagă în sufletul nostru? Acum, când tinerii aceştia cântă aşa de frumos, acum v-aţi găsit de treabă?

- Doamnă, să cânte la biserică, nu aici. Aici nu-i biserică.

La momentul acesta, o femeie mai în vârstă aflată aproape de ei, cu ochii larg deschişi, privindu-i în faţă pe gardieni şi arătând cu degetul spre podeaua vagonului, a zis tare şi apăsat, încât s-a auzit până departe:

- Aici este biserica. Aici este biserica.

În tăcerea care s-a lăsat, oamenii au privit aprobând spre gardieni. Aceştia s-au întors spre uşile metroului pregătiţi să coboare, iar tinerii au continuat cu o altă cântare.