Biserica, familia, școala - factorii educației copilului
Educația religioasă este fundamentală pentru formarea personalității unui copil. Nu este suficientă îngrijirea trupească (îmbrăcăminte și mâncare), deoarece aceasta nu-l formează și nu-l modelează în viață, ci mai importantă este îngrijirea sufletească, deoarece aceasta este veșnică, îl înnobilează, îi dă bunătate, dragoste, milă și toate virtuțile.
Ca părinte, când educi un copil, nu este suficient să-i spui doar, ci trebuie să faci împreună cu el, să te arăți exemplu personal viu. Să îngenunchezi împreună cu el în fața icoanei la rugăciune, să-l iei de mână și să mergi la Sfânta Biserică, să te ferești de a vorbi orice cuvânt rău, a face orice gest necontrolat, pentru că el te copiază întocmai.
Familia creștină este inclusă în misiunea Bisericii, este o prelungire a Bisericii în lume și o aducere a lumii în Biserică. Toți părinții sunt datori să-și îmbisericească copiii, să-i împrietenească cu Duhul lui Dumnezeu și să-i crească sub aripile Bisericii, așa cum a fost îmbisericită și crescută Maica Domnului. Grija educației copiilor nu aparține numai familiei, ci și școlii, societății și Bisericii. Toate instituțiile poartă obligațiile și răspunderile creșterii, îngrijirii și ajutorării lor, cu toate mijloacele materiale și morale de care dispunem.
Copilul este un crin, iar neprihănirea lui vede îngerii lui Dumnezeu. Iubirea și rugăciunea revelează copiilor pe Părintele lumii și al oamenilor. Iubirea și rugăciunea îi fac să-L îndrăgească și să-I primească în suflet, pe toată viața, icoana Lui sfântă, ocrotitoare, mântuitoare. Copiii trebuie deprinși de mici cu rugăciunea și cu datinile religioase. Preoția este haina pe care un om cu vocație, cu frică și iubire de Dumnezeu o îmbracă și care îl va încălzi toată viața și prin el, cu puterea lui Dumnezeu, toate neamurile. Dumnezeu a zis: „Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23).
Preotul este, deci, mijlocitorul lui Dumnezeu pe pământ. El este cel care are grijă de bună înțelegere între oameni, de bună orânduire duhovnicească a parohiei pe care o păstorește. Și pentru ca jugul, slujba-i, să fie deplin realizată, necesită multă atenție, afectivitate, abnegație. El împreună cu enoriașii ce-i păstorește vor deveni o nouă familie.