Biserica Parohiei Făcăi a fost sfinţită
O nouă biserică a fost sfinţită în Protopopiatul Craiova Sud, judeţul Dolj. Situată la câţiva kilometri de municipiul Craiova, Parohia Făcăi a îmbrăcat haină de sărbătoare în cea de-a 28-a Duminică după Rusalii.
Credincioşii din filia Balta Verde, Parohia Făcăi, comuna Podari, au trăit duminică, 13 decembrie, bucuria sfinţirii noii biserici ridicate sub purtarea de grijă a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. O împlinire a ostenelilor depuse de enoriaşii parohiei, în frunte cu preotul George Paraschivescu, iar în prezent cu preotul paroh Mihai Zanfirescu şi cu principalii ei ctitori, familia Aurelia şi Mihai Dugăeşescu. Eforturi care au început în anul 2008, când a fost pusă piatra de temelie a sfântului locaş, şi vor continua în perioada următoare, cu finalizarea picturii interioare şi exterioare. Cu acest prilej, în mijlocul credincioşilor s-a aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit slujba de târnosire şi Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
„Dumnezeu a sădit în noi o chemare sfântă numită credinţă”
La finalul momentelor liturgice, Mitropolitul Olteniei a pus la inima credincioşilor cuvânt de învăţătură, subliniind importanţa Bisericii în viaţa oamenilor şi caracterul ei sacru. „Biserica este mai presus de orice lucru din lumea aceasta. Fără Biserică nu există mântuire, afirmă pe bună dreptate Sfinţii Părinţi, iar un filosof spunea că a văzut cetăţi fără ziduri de apărare, fără turnuri şi fără multe din cele obişnuite, dar nu a văzut niciodată o cetate fără biserică şi fără credinţă. Pentru că încă de la creaţie Dumnezeu a sădit în noi această chemare sfântă şi virtute numită credinţă. Dintre toate făpturile create de Dumnezeu, omul e singurul care are raţiune, are voinţă, are sentiment, căci este făcut pentru a se uni cu Dumnezeu, pentru a moşteni Împărăţia cea veşnică a cerurilor. Iar Biserica este locul unde învăţăm cum să credem, învăţăm să mergem pe drumul spre această împărăţie. Ea îi cuprinde pe toţi credincioşii şi-i uneşte în trupul tainic al Mântuitorului Hristos, Cel care este capul Bisericii, Cel care este viţa-de-vie, iar noi, mlădiţe, fiecare în parte. Cum vedem şi din Evanghelia acestei duminici (Luca 14, 16-24), Mântuitorul ne invită pe toţi la cina Sa, la ospăţul Său, iar locul este în Sfânta Biserică, aici unde primim o pregustare a bogăţiei de daruri pe care Dumnezeu ne-o oferă în Împărăţia Sa cea veşnică. Poate că părinţii noştri trupeşti nu ne dăruiesc întotdeauna totul, nu sunt dispuşi să renunţe chiar la tot pentru noi, pe când Tatăl ceresc ne dăruieşte totul, ne dăruieşte însăşi viaţa singurului Său Fiu, căci, ne spune Sfânta Scriptură, «Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică» (Ioan 3, 16). De aceea, Biserica va dăinui în veci şi nici «porţile iadului nu o vor birui» (Matei 16, 18), pentru că nu a fost zidită de om, pentru că este trupul Mântuitorului Hristos. Iar chemarea din Evanghelia acestei duminici, ce relatează despre pilda celor poftiţi la cină, se adresează nouă, tuturor: «Veniţi, că iată toate sunt gata!» (Luca 14, 17). Toţi avem nevoie de această bucurie cerească, de această plinătate a Duhului Sfânt. Să răspundem aşadar cu credinţă, cu dragoste şi cu luare aminte acestei chemări, pentru a putea să dăm şi noi răspuns bun la înfricoşata judecată şi să auzim glasul Tatălui ceresc: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei 25, 34), Amin!”, a încheiat IPS Irineu.