Biserica şi Armata - o îngemănare a celor veşnice cu cele vremelnice
Ziua Armatei Române a devenit de multă vreme o sărbătoare a eroilor acestui neam „purtător de Cruce şi iubitor de Înviere“. Cinstind memoria marilor noştri înaintaşi, venerându-ne eroii, facem dovada că i-am meritat, înţelegând totodată că demnitatea la care a ajuns astăzi poporul nostru se recunoaşte în adâncurile sale, acolo unde-i sunt izvoarele.
Eroii nu mor niciodată, puterea lor adevărată stăruieşte dincolo de ceea ce oamenii de rând numesc moarte.
În Biserica lui Hristos ei şi-au găsit un adevărat cult, fiind pomeniţi asemenea martirilor, apărători ai dreptei credinţe, în zile speciale - aşa cum este cea din 25 octombrie, sau sărbătoarea Înălţarea Domnului.
Dincolo de orice speculaţie a celor care se preocupă cu întocmirea sondajelor şi privind cu rigoare şi recunoştinţă în adâncul conştiinţei naţionale, este uşor să observăm că Biserica şi Armata sunt cele mai credibile instituţii din România. Este semnul că între Biserică şi Armată există o lungă şi permanentă comuniune, ca o simbioză între Cruce şi Spadă, între cele veşnice şi cele trecătoare. Aceasta pentru că Spada a fost ridicată de oştenii acestui neam pentru a apăra pe cinstitorii crucii, iar Crucea ne-a fost armă nevăzută în lupta cu cei ce au vrut să ne facă să ne uităm istoria şi valorile fundamentale. Cu spada în mână şi crucea la piept, poporul român a fost cel mai jertflenic popor din Europa, peste el trecând atâtea primejdii şi necazuri care l-au răstignit de mai multe ori în istoria sa, dar n-au reuşit să-l doboare, să-l supună sau să-l risipească, pentru că armata ţării a luptat cu credinţa în Dumnezeu şi nădejdea biruinţei.
Pe 25 octombrie, anul mântuirii 2017, de Ziua Naţională a Armatei Române, prin solemnităţile militare şi religioase, noi comemorăm pe cei ce s-au sacrificat pentru integritatea, demnitatea, identitatea şi spiritualitatea neamului nostru - comemorăm pe „făcătorii de pace“ ai poporului român. A-ţi aduce aminte de cei ce au făurit pacea pe pământul nostru străbun înseamnă a te întâlni mistic cu aceşti bravi eroi martiri ai neamului românesc din toate timpurile şi din toate locurile. Comemorându-i, simţim că sufletele lor ne înconjoară ca un nor, că mormintele lor păzesc hotarele patriei, iar sângele lor udă permanent arborele libertăţii noastre. Şi astăzi, când contemplăm sacrificiul suprem al bravilor noştri eroi, trebuie să înţelegem că orice jertfă dreaptă este urmată de victorie, aşa cum înţelegem că după Cruce vine Învierea.
Deci, astăzi, pe lângă „lacrime şi flori“, să şi îngenunchem în faţa „sacrelor lor morminte“ pentru a ne ruga ca Dumnezeul păcii şi al îndurărilor să binecuvânteze cu puterea şi iubirea Sa de oameni pe toţi eroii neamului nostru românesc.
Aşadar, Ziua Armatei Române să fie pentru noi prilej de cinstire a eroilor, zi de pomenire a tuturor martirilor ce şi-au încununat lupta cu laurii biruinţei neamului şi ai credinţei strămoşeşti.
Deşi pe plan mondial sunt mari transformări, iar ideea de neam, popor, identitate, spiritualitate, jertfă, crez încearcă să se constituie într-o altfel de paradigmă, Armata rămâne aceeaşi instituţie disciplinată, paşnică şi care dă echilibru ţării şi neamului românesc, stând mereu de veghe şi asigurându-ne confortul şi siguranţa vieţuirii noastre în spaţiul pe care, cu preţul supremei dăruiri, soldatul român l-a apărat de-a lungul istoriei.
Felicităm şi binecuvântăm, cu prilejul Zilei Forţelor Armate Române, pe toţi ofiţerii, cadrele militare, soldaţii şi ostenitorii ce sprijină această instituţie emblematică, dorindu-le tuturor multă sănătate şi ajutor în împlinirea misiunilor încredinţate lor spre ocrotirea poporul nostru dreptmăritor.