Blogul

Unul dintre avantajele pe care le oferă internetul este libertatea de exprimare. Acea libertate prevăzută, teoretic măcar, de legile fundamentale ale oricărei democraţii, dar adesea îngrădită, în practică, de factori mai mult sau mai puţin obiectivi. Pe internet, însă, oricine este liber să se exprime, mai ales că, în spatele unui monitor, toţi suntem egali şi, aparent, protejaţi de intruziunile în viaţa privată. Suntem necunoscuţi unii altora. Doar de noi depinde să ne dezvăluim identitatea sau să rămânem incognito, simpli trecători prin spaţiul virtual.

Considerându-se că mulţi dintre utilizatorii internetului au ceva de spus, ceva ce şi-ar dori să fie văzut de cât mai multă lume, fără a avea, însă, şi resursele necesare găzduirii, construirii şi menţinerii unui site clasic, au luat naştere nişte site-uri preconfigurate, uşor de utilizat, care au căpătat denumirea de bloguri. Termenul "blog" provine din cuvintele englezeşti "web" şi "log", având semnificaţia de "jurnal pe internet". Aceasta s-a şi dorit iniţial să fie: un spaţiu public în care fiecare doritor îşi poate publica ideile şi opiniile, la fel ca într-un jurnal. Iniţiativa a cunoscut un succes deosebit şi, în relativ scurt timp, au apărut zeci de mii de conturi pe serverele dedicate şi tot atâtea bloguri oferite spre citire publicului internaut. Astăzi, blogurile nu conţin doar texte, ci, depăşind capacitatea oricărui jurnal, paginile lor pot fi ilustrate cu un variat conţinut multimedia, de la fotografii până la înregistrări audio şi video, cu restricţii constând doar în spaţiul de stocare limitat şi, nu foarte des, în drepturile de autor asupra materialelor publicate. Au existat vremuri în care oamenii erau copleşiţi de inteligenţa şi cultura unei mari personalităţi, manifestând un respect deosebit, obţinut, cel mai adesea, cu multă trudă. Tinerii rosteau cu emfază cuvinte meşteşugite şi, dacă li se punea la îndoială veridicitatea, spuneau, cu mândrie, înlăturând orice îndoială: "Magister dixit" - (aşa) a spus maestrul. În zilele noastre, însă, au apărut prea multe surse nu tocmai demne de a fi citate. Dar se întâmplă tot mai des să auzim despre un lucru bizar sau o întâmplare dubioasă, explicându-ni-se, cu tonul de magister dixit: "aşa am citit pe un blog, pe internet." Şi ar trebui să le explice cineva celor dispuşi să creadă orice că autorii articolelor din blogosferă sunt oameni obişnuiţi, asemeni nouă, uneori în goană după bani din reclame sau, pur şi simplu, după celebritate, fie ea şi în lumea virtuală. Postările de pe bloguri nu sunt verificate, adesea, de nimeni şi bloggerii pot fi cu greu traşi la răspundere pentru inexactităţi sau dezinformare. Astfel încât ideile obţinute din această sursă trebuie tratate cu multă circumspecţie. În presa "clasică" remarcăm atitudini răuvoitoare, nedocumentate şi defăimătoare la adresa credinţei noastre ortodoxe, rezultatul unui jurnalism greşit înţeles, potrivit căruia se poate scrie orice, atâta timp cât "dă bine". În blogosferă, însă, putem găsi atacuri fără nici o reţinere, cauzate fie de campania de promovare a unui cult mai mult sau mai puţin cunoscut, fie de atitudinea de frondeur a vreunui blogger în căutare de vizitatori, fie, pur şi simplu, de ceea ce a înţeles un anonim puber dintr-o carte de-a nefericitului Dan Brown. Şi sunt destule persoane care preiau astfel de idei, seduse de voracitatea pe care o manifestă autorii lor când se reped la cel mai înălţător sentiment, cel religios. Internetul, cu bune şi cu rele, este un spaţiu extraordinar în care îşi dau întâlnire milioane de oameni, indiferent de graniţele fizice sau ideologice care îi separă în lumea reală. Căci acesta este un lucru pe care trebuie să îl înţelegem: teritoriul virtual nu poate şi nu trebuie să constituie o lume în sine, un substitut pentru viaţa de zi cu zi, ci un loc destinat lucrului, documentării sau relaxării. Excesul este dăunător unei existenţe normale. Iar ceea ce se găseşte pe internet poate fi, în egală măsură, folositor sau dăunător. În cazul blogurilor, pentru un creştin ortodox, folositoare sunt informaţiile redactate de adevăraţii teologi, documentate şi conforme credinţei noastre, după cum înşelătoare sunt textele realizate de autoproclamaţi teologi, care profită de adăpostul anonimatului pentru a-şi atrage cititorii într-o direcţie greşită. Pentru a le putea deosebi unele de altele, şi în blogosferă, ca şi în viaţa reală, este nevoie de circumspecţie şi discernământ. Căci şi internetul este plin de lupi, mulţi ascunşi sub piei de oaie.