Boala și suferința
„Multe sunt vicleșugurile diavolului. N-a clintit sufletul prin foame, folosește bogăția drept momeală. N-a reușit prin înjurături și calomnii, bagă înainte laudele și slava. A fost biruit de sănătate, îmbolnăvește trupul. Nu poate înșela prin plăceri, încearcă să strice prin chinuri nedorite: aduce boli grele, după voia sa, ca slăbind prin ele sufletele să tulbure dragostea față de Dumnezeu. Trupul este sfâșiat de febră cumplită și chinuit de o sete neastâmpărată. Dacă suferi toate acestea, păcătos fiind, amintește-ți de pedeapsa viitoare, de focul veșnic, de chinurile Judecății și nu vei disprețui îndatoririle vieții prezente. Bucură-te că Dumnezeu te-a cercetat și să ai pe limbă cuvântul acesta frumos: Cu chinuri m-ai pedepsit, Doamne, dar morții nu m-ai dat (Ps. 117, 18). Dacă ești din fier, leapădă-te, prin foc, de rugină. Și chiar dacă, drept fiind, începi să slăbești, înaintează de la lucrurile mari la cele și mai mari. Dacă ești din aur, călește-te și mai mult prin foc. Ți s-a dat un înger în trup? Veselește-te. Vezi cu cine ai devenit asemenea. Te-ai învrednicit de partea lui Pavel. Ești încercat prin foc? Ești pedepsit prin frig? Scriptura zice: Am trecut prin foc și prin apă și apoi ne-ai adus la răcoare. Ai trecut prin încercarea dintâi? Așteapt-o pe cea de-a doua. Practică virtutea și rostește cuvintele Sfântului: Sunt sărac și bolnav. Prin aceste două suferințe vei deveni desăvârșit, căci se spune: Prin suferință m-ai făcut fericit. Cu asemenea exerciții ne călim sufletele: avem potrivnicul înaintea ochilor” (Sincletica 7).
Amma Sincletica scrie într-un context ascetic, de aceea pentru ea boala este în primul rând o armă a diavolului prin care sufletul omului este încercat în clipa în care alte mijloace (ca plăcerile sau bogăția) au dat greș. De altfel, gândul ammei Sincletica este inspirat de Cartea lui Iov (Iov 2, 5), unde îl vedem pe diavol că recurge în procesul ispitirii la boală ca la un ultim atac asupra celui drept, a cărui inimă este lipită de Dumnezeu.
Dar, într-un asemenea context, perspectiva sufletului care pătimește este esențială. El este îndemnat să primească boala ca pe un mod de curățire. Inspirată de Sfântul Apostol Pavel, amma Sincletica folosește imaginea metalelor prețioase, care sunt curățite prin foc de toate impuritățile (I Cor. 3, 12-15). „Dacă ești din aur, călește-te și mai mult prin foc”.
Asumată în felul acesta, boala devine prilej de recunoștință. Pentru omul credincios, suferința pricinuită de boala fizică este un semn că Domnul îl cercetează și îl călește pentru a-i spori și mai mult credința și virtutea. O metodă practică pentru suportarea bolii și a durerilor fizice este gândul la focul cel nestins al iadului, iar în felul acesta atenția se mută pe mântuire și nu mai disprețuiești cele prezente.
Răbdarea este o cale de desăvârșire prin suferință, este modul prin care poți înainte de la „lucrurile mari la cele și mai mari”.
În final, amma Sincletica atrage atenția asupra suferinței Sfântului Apostol Pavel, care scrie destul suferința că i s-a dat „un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc” (2 Cor. 12, 7). În clipa în care suferim, intrăm în compania foarte selectă, nobilă a celor ca Apostolul neamurilor și avem toate motivele să fim recunoscători, pentru că Dumnezeu ne face fericiți prin suferință (Ps. 4, 2).
Ceea ce caracterizează în mod fundamental perspectiva ammei Sincletica este curajul, dârzenia ascetică, ce te face să primești suferințele cu recunoștință, ca fiind semnele cercetării lui Dumnezeu prin care El vrea să ne mântuiască sufletele. Este o cinste să primești suferința, pentru că vine împreună cu harul lui Dumnezeu, la fel ca în cazul Sfântului Apostol Pavel.