Boholț, satul cu o istorie de șapte veacuri
Anul acesta s-au împlinit 700 de ani de la prima atestare documentară a localității Boholț, județul Brașov. Satul aflat în apropierea cetății Făgărașului poartă și astăzi mărturiile vremurilor îndepărtate, a credinței strămoșești a românilor și a tradițiilor seculare.
Satul este așezat la doar 12 kilometri de Făgăraș, pe dealurile care ocrotesc vechea cetate transilvană, într-un cadru natural fermecător. Pădurile împodobesc dealurile din această parte a Țării Făgărașului și fac din această zonă un loc unic, un tărâm binecuvântat. Numele satului este dat de pădurile de fag de odinioară, care ocroteau vechea așezare. De-a lungul timpului, localitatea apare cu mai multe denumiri. La 1317, la prima atestare documentară sunt consemnate denumirile „Bucholz”, „Bolchaltz” și „Buchholtz”, în limba germană, iar mai apoi apar denumirile „Bochelz” în dialectul săsesc, „Bohalcz” în limba maghiară și „Bocholz” în limba latină, de la „buche”, care înseamnă fag şi „holz”, tradus prin lemn. Numele satului înseamnă „pădure de fag”, sau „făget”, după denumire săsească. Vechimea acestui nume atestă și prezența sașilor încă din vremuri timpurii în acest sat făgărășean.
În zilele noastre satul face parte din comuna Beclean, iar sătenii se ocupă în mare parte cu agricultura și creșterea animalelor. Ca și în trecut, biserica ortodoxă este locul central din comunitate.
„Ne bucurăm nespus de mult că avem un sat care dăinuie de 700 de ani. Anul 1317 este anul atestării documentare, dar așezarea exista cu mult înainte de această dată. Ne pune pe gânduri cum un sat atât de mic a putut să dăinuie timp de secole. Privim în jurul nostru și ne dăm seama că boholțeanul s-a rezemat dintotdeauna pe credința lui. Dovada este faptul că biserica este așezată în centrul satului. Există orașe unde comunitățile n-au reușit să construiască biserici în mijlocul urbei. Sunt sate săsești unde biserica ortodoxă este la marginea satului, dar la noi este în centrul localității și toate drumurile din sat duc la ea. Înțelegem că biserica a reprezentat punctul central al vieții și activității lui. De aceea au rezistat boholțenii 700 de ani, pentru că au fost uniți în jurul aceluiași altar”, ne-a spus parohul de la Boholț, Ioan Paroș.
Biserica din sat
Locașul de închinare al boholțenilor este o frumoasă biserică ridicată în perioada 1878-1880, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Înainte de această biserică, românii din Boholț s-au închinat într-o veche biserică de lemn. Noua biserică a fost ridicată din piatră şi cărămidă şi a fost acoperită cu ţiglă. Construcţia bisericii s-a făcut pe cheltuiala sătenilor, care şi-au impus o contribuţie anuală pe fiecare familie.
Biserica este construită în stil roman, având formă de navă cu turn, cu 10 ferestre mari, fără cupole. Are lungimea de 28 de metri, lăţimea de 11 metri, iar înălţimea turnului de 22 de metri. Iniţial, tavanul bisericii a fost plat, dar în 1995 a fost înlocuit de patru cupole semicilindrice. La baza turnului este amenajat pridvorul bisericii. De asemenea, naosul este despărţit la mijloc de un perete transversal. Iconostasul este construit din cărămidă şi placat cu icoane pe lemn.
Pictura în tehnica „frescă” a fost făcută în perioada 2004-2005 de pictorul Dorel Beşleagă, când credincioșii din Boholț erau păstoriți ieromonahul Dionisie (Daniel) Bojan. În pridvorul bisericii se găseşte o cruce de lemn datând de la jumătatea secolului al XVIII-lea (1750-1760). Crucea a fost adăpostită iniţial în vechea biserică de lemn din fostul cimitir, iar odată cu zidirea actualei biserici în 1880 a fost mutată în tinda acestui nou locaș de cult. Se presupune că această cruce de lemn a aparținut vechii Mănăstiri Făget-Boholț din apropiere, care a fost distrusă de generalul Bucow. O parte din călugării mănăstirii s-ar fi refugiat în sat și au luat cu ei această cruce, pe care au dăruit-o bisericii din localitate. Pictura crucii datează din perioada 1815-1820 și este opera unui iconar pe sticlă originar din nordul Transilvaniei.
Mărturii și patrimoniu
Biserica din Boholţ a deţinut un exemplar din Cazania mitropolitului Varlaam tipărită în 1643 şi care, în 1964, se afla în biblioteca Patriarh Justinian Marina. Pe această carte au fost făcute cinci însemnări de o deosebită importanţă, conform monografiei parohiale.
Pe clopotul mic din turnul bisericii sunt scrise următorele cuvinte româneşti, cu litere chirilice: „Făcutu acest clopot la biser. Buholţului, î(n) zil(ele): popi Ion Zaharie şi popa Nicolae. 1789”. În Sfântul Altar se foloseşte un clopoţel având scris pe mânerul de lemn, cu litere chirilice: „Popa Ioan Joantă, 1850, Boholţ”.
Primul preot ortodox în Boholţ, Mihai, este menţionat la anul 1734 într-o inscripţie găsită în Cazania lui Varlaam, despre care s-a amintit mai sus. Pe unul dintre clopote sunt amintiţi, la anul 1789, preoţii Nicolae şi Zaharie. Conform mitricalelor, la Biserica Ortodoxă Boholţ au slujit următorii preoţi: pr. Ioan Zaharie (1789-1824), pr. Ioan Popovici (1811-1822), pr. Zahi Zaharia (1823-1845), pr. George Zaharia (1840-1848), pr. Ioan Joantă (1849-1889), pr. Ioan Regneală (1889-1894), pr. Ioan Conora (1895-1927), pr. Ştefan Cazacu (1929-1949), pr. Valer Ciora (1950-1954), pr. Romul Zaharie (1955-1974), pr. Valer Ramba (1974-1976), pr. Nicolae Vasu (1977-1986), pr. Valer Frăţilă (1988-1994), ierom. Dionisie (Daniel) Bojan (1995-2011).
Primul cimitir parohial a fost în vatra satului în jurul vechii biserici de lemn. În anul 1975, din cauza unei alunecări de teren, s-a impus înfiinţarea unui nou cimitir. Aşadar, actualul cimitir parohial, situat la intrarea în sat, datează din anul 1975. În 2010, în incinta cimitirului a fost contruită o capelă din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă şi dotată cu un clopot.
Renovarea locașului de cult
Încă din anul 2011, când paroh la Boholț a venit părintele Ioan Paroș, au fost inițiate mai multe lucrări de renovare și de înfrumusețare a bisericii parohiale. Astfel, cu sprijinul autorităților centrale și locale, dar și al credincioșilor, a fost făcut un sistem de drenaj exterior, s-a refăcut exteriorul locașului de cult, s-a schimbat crucea de pe turlă, s-a schimbat pardoseala și s-au realizat alte lucrări de reparații și de înfrumusețare a bisericii, s-a refăcut Sfânta Masă, afectată de umezeală, s-a pictat soclul interior și s-a schimbat ușa de la intrare.
„Unitatea boholțenilor am simțit-o și noi în ultimii ani, când am renovat biserica parohială. Boholțenii s-au unit în suflet și în muncă și în felul acesta, cu ajutorul autorităților locale și centrale am reușit să facem ca biserica noastră să arate atât de frumos. De aceea, mulțumim Bunului Dumnezeu Care le rânduiește pe toate și nu ne-a lăsat pradă deznădejdii. Dumnezeu a ținut să ne încredințeze că fiind mici, ne face El mari, prin slava pe care ne-a dăruit-o. Mulțumim și Arhiepiscopiei Sibiului pentru sprijinul oferit în lucrările noastre, mulțumim Consiliului Județean, Secretariatului de Stat pentru Culte, Primăriei Beclean și Asociației «Pro Boholț» pentru ajutor”, ne-a mai spus pr. Ioan Paroș.
Toate aceste lucrări au fost binecuvântate și sfințite la sărbătoarea satului organizată anul acesta pe 27 august. Slujba de sfințire a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu Înaltpreasfințitul Serafim, Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord. În aceeași zi avea să fie sfințit și monumentul eroilor ridicat în curtea bisericii din Boholț. Monumentul este o cruce de metal confecționată în cadrul taberei de creație organizată în acest an în satul brașovean. Crucea a fost realizată de artista Mihaela Diaconu.
Educație, tradiții cultură
Viața culturală și activitățile educative au fost mereu o preocupare a comunității din Boholț. Prima atestare a unei şcoli în Boholţ datează din anul 1765. Până în anul 1900, şcoala a funcţionat în diferite case din sat închiriate, sau în casa învăţătorului. În anul 1899 se începe construirea noii şcoli confesionale de către credincioşii ortodocşi din sat. Construcţia şi întreţinerea noii şcoli s-a făcut sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe până în anul 1919, dată de la care funcţionează ca şcoală de stat. Clădirea continuă să fie folosită ca şcoală până în 1957 când s-a mutat într-o altă locaţie, vechea şcoală devenind cămin cultural, aşa cum se găseşte şi în zilele noastre.
„În ultimii ani s-a înregistrat o dezvoltare a activităţilor culturale şi duhovniceşti în comunitatea noastră. S-au organizat anual tabere de pictură, denumite sugestiv «Pro Boholţ». Activităţile catehetice cu copiii au fost cuprinse în Proiectul «Hristos împărtăşit copiilor», participarea lor la concursurile naţionale iniţiate de Patriarhia Română au fost răsplătite cu premii, la faza pe protopopiat, în 2012, 2013 şi 2015. A devenit o tradiţie ca vara să se organizeze un pelerinaj la mănăstirile din ţară. Din anul 2013 sărbătoarea hramului bisericii a prins contur în viaţa şi inima sătenilor. Astfel, sărbătoarea Sânzienelor începe în ajun prin procesiunea la cimitir, unde se împodobesc mormintele cu flori de sânziene. Tinerii se ocupă apoi de împodobirea troiţelor din sat cu cruci din aceleaşi flori, iar familiile se îngrijesc să nu le lipsească crucile din sânziene de la porţi. Slujba din ziua hramului este urmată de o agapă frăţească”, ne-a mai spus pr. Ioan Paroș.
Respectul față de înaintași și față de eroii satului a făcut ca în ultima perioadă, personalități care s-au născut în satul Boholț să inițieze proiecte de omagiere a celor care și-au dat viața pentru patrie sau celor care au marcat trecutul satului făgărășean. Pe lângă monumentul eroilor din curtea bisericii, despre care am amintit mai sus, anul acesta a fost inaugurat și un monument dedicat boholțenilor de altădată, a celor care prin muncă, educație și credință au reușit să țină viu peste veacuri acest sat. Viața comunității, obiceiurile, tradițiile, personalitățile satului, toate au fost evocate în cadrul unui simpozion desfășurat la Zilele Satului Boholț din acest an, o manifestare care a avut ca moment principal resfințirea bisericii și inaugurarea monumentului eroilor.