„Bucovină, plai cu flori“ la Muzeul „Mihai Eminescu“ din Iaşi

Asociaţia Culturală "Pro Basarabia şi Bucovina" - filiala "Constantin Stere" din Iaşi a organizat joi seara manifestarea "Bucovină, plai cu flori". Evenimentul a marcat împlinirea a 92 de ani de la unirea Bucovinei cu patria-mamă, România.

La Muzeul "Mihai Eminescu" din cartierul ieşean Copou au fost sărbătoriţi 92 de ani de la unirea Bucovinei cu patria- mamă, România. Evenimentul a avut loc la iniţiativa Asociaţiei Culturale "Pro Basarabia şi Bucovina" - filiala "Constantin Stere" din Iaşi. S-au recitat poezii şi s-au intonat cântece patriotice de către grupul vocal "Seniorii" al Casei de Cultură "Mihai Ursachi" din Iaşi, dirijat de Elisabeta Ciobanu. Scriitorii, preoţii, profesorii, oamenii de cultură prezenţi la manifestare şi-au împărtăşit cunoştinţe despre destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi situaţia Bucovinei, dar şi despre semnarea, la 1918, a actului de unire a acestei regiuni cu România, la Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918 de la Cernăuţi. "Astfel de manifestări organizăm în fiecare an, precum aniversări care marchează unirea Basarabiei cu ţara mamă, celebrarea unor personalităţi născute dincolo sau dincoace de Prut şi care au făcut ceva pentru reîntregirea nemului", a amintit prof. dr. Ion Berghia, preşedintele Asociaţiei Culturale "Pro Basarabia şi Bucovina" - filiala "Constantin Stere" din Iaşi. Mănăstirea Dragomirna, rol cultural în istoria Bucovinei Părintele prof. dr. Ion Vicovan, prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iaşi şi consilier pentru învăţământ universitar în cadrul Sectorului Învăţământ şi activităţi cu tineretul al Arhiepiscopiei Iaşilor, a vorbit despre importanţa pe care a avut-o Biserica Ortodoxă din Bucovina la refacerea unităţii mari în 1918. "În 1775, când a fost anexată partea de nord a Moldovei, numită ulterior Bucovina, între primele măsuri care s-au luat împotriva neamului, înţelegând şi împotriva Bisericii, a fost reducerea drastică a monahismului şi desfiinţarea şcolilor româneşti. Monahismul, mai cu seamă cel din nord, era foarte important şi foarte cunoscut datorită frumoaselor mănăstiri pe care le putem admira şi astăzi. În vremea aceea existau în acea parte de ţară 30 de mănăstiri şi schituri. Pentru că Biserica, dintotdeauna, prin monahism şi şcoală şi-a cultivat şi păstrat unitatea, primele instituţii lovite au fost tocmai monahismul şi şcoala românească. Mulţimea mănăstirilor au fost desfiinţate, rămânând doar trei: Putna, Dragomirna şi Suceviţa. Toate schiturile au fost desfiinţate complet", a arătat pr. prof. dr. Ion Vicovan, care a continuat să vorbească despre decizia pe care a luat-o Sfântul Paisie Velicikovschi de la Mănăstirea Neamţ, de a trece frontul în urma ocupaţiei Imperiului Austro-Ungar din 1775. "În anul 1775, Sfântul Paisie era stareţ la Mănăstirea Dragomirna. A fost câţiva ani în Ţara Românească, după care a vieţuit 17 ani la Sfântul Munte Athos, în mai multe schituri care ţineau de Mănăstirea Pantocrator. În 1763 a venit la Mănăstirea Dragomirna, unde a stat până în 1775. Aici a adunat 350 de vieţuitori. Mănăstirea Dragomirna nu a fost desfiinţată, pentru că avea o importanţă majoră. Avusese un rol cultural în istoria Bucovinei, era foarte cunoscută şi avea un număr însemnat de vieţuitori. Autorităţile habsburgice au redus numărul vieţuitorilor la maximum 95. Sfântul Paisie venise de la Sfântul Munte Athos cu 64 de monahi, iar în total adunase 350 de vieţuitori. Cei care au dorit au rămas la Mănăstirea Dragomirna, iar Sfântul Paisie, cu mulţimea călugărilor, a trecut hotarul şi s-a aşezat la Mănăstirea Secu şi apoi la Mănăstirea Neamţ", a rezumat pr. prof. dr. Ion Vicovan. Contribuţia Bisericii la păstrarea sentimentului românesc În 1774 este menţionată la Putna celebra Academie duhovnicească, înfiinţată după modelul celei de la Kiev, de Sfântul Petru Movilă. Această academie a fost desfiinţată la scurt timp, pentru că era o şcoală foarte puternică şi aduna elita societăţii din acea vreme. Pe lângă ea, au fost desfiinţate în timp toate şcolile româneşti. Despre ce a făcut Biserica din Bucovina în acea perioadă a explicat tot pr. prof. Ion Vicovan. "Pe cât posibil Biserica a reînfiinţat şcoli. Monahismul - ca şi preoţii de mir şi unii dintre ierarhi, pentru că nu toţi au fost români - a avut o contribuţie foarte importantă în păstrarea sentimentului românesc. Printre aceştia se numără Isaia Baloşescu, Silvestru Murariu Andrievici şi, mai târziu, Vladimir de Repta, ierarhi ai Bisericii din Bucovina", a precizat prodecanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Dacă la început Bucovina avea 83% din populaţie români, în timp a devenit minoritară. Biserica de aici, cu unii dintre ierarhi, monahismul care mai rămăsese şi în mod deosebit preoţii de mir, a cultivat sentimentul românesc. "Aşa au fost reînfiinţate anumite şcoli, mai cu seamă după Revoluţia din 1848. Au fost permise să ia fiinţă şcoli acolo unde nu existau şi au fost create altele, în care se preda şi în limba română, dar şi în limba germană. S-a înfiinţat o şcoală clericală şi mai apoi un institut teologic. Din 1875 s-a înfiinţat Facultatea de Teologie din Cernăuţi, care a fost cea mai puternică pe parcursul mai multor decenii. Au fost înfiinţate o serie de asociaţii, de aşezăminte culturale. În ciuda faptului că Bucovina, fiind în imperiu, a cunoscut o anumită dezvoltare, a dorit să revină la România Mare. Acest sentiment a fost cultivat tocmai de Biserică. Biserica îi pomeneşte şi astăzi pe eroii neamului şi se roagă pentru tot neamul pe care îl dorim să fie mare, cum a fost cândva, să fie românesc, cum a fost odinioară", a încheiat pr. Ion Vicovan. În continuare, s-au mai rostit prelegeri de către scriitorul Gheorghe Calamanciuc, secretar literar la Teatrul "Vasile Alecsandri" din Bălţi (Republica Moldova), scriitorul Marinică Popescu şi s-a prezentat cartea "În culisele vieţii", de Maria Apetroaiei.