Bucureşti - câteva date şi evenimente memorabile

Înfiinţarea Bucureştiului este învăluită în legenda ciobanului Bucur - un om foarte înstărit, care poposise, în urmă cu aproximativ şapte secole, cu turmele şi angajaţii săi, în lunca Dâmboviţei. Ca să se apere de atacurile năvălitorilor, el ridicase o adevărate cetate şi o bisericuţă, iar în timp, oamenii s-au stabilit în jurul acestora. Însă realitatea nu se cunoaşte cu precizie, certe sunt două lucruri: arheologii au descoperit indicii că zona actualului oraş a fost locuită încă din paleolitic şi neolitic, şi atestarea documentară de sub domnia lui Vlad Ţepeş, care stabileşte la 21 septembrie 1459, o moşie pentru nişte boieri.

La 14 octombrie 1465, domnitorul Radu cel Frumos alege Bucureştiul ca reşedinţă domnească. Cel mai vechi lăcaş de cult este Biserica Domnească de la Curtea Veche, construită între anii 1545 şi 1554, de către domnitorul Mircea Ciobanul. Timp de două secole, această biserică, ce poartă hramurile „Buna Vestire“ şi „Sfântul Anton“, a servit şi drept loc de încoronare a domnilor Ţării Româneşti.

A devenit capitala Ţării Româneşti în anul 1659, sub domnitorul Gheorghe Ghica, renunţându-se la Târgovişte. Din acel moment a început dezvoltarea oraşului, fiind pavate cu piatră de râu drumurile principale. Au apărut primele instituţii şi construcţii importante: Academia Domnească (1694), Palatul Mogoşoaia (1702), Spitalul Colţea, la iniţiativa spătarului Mihail Cantacuzino, ulterior avariat de incendiu şi cutremur şi reconstruit în 1888.

La Bucureşti au fost semnate şi o serie de tratate: 28 mai 1812, sfârşitul Războiului Ruso-Turc, când Principatul Moldovei pierde Basarabia; 3 martie 1886, finalul războiului dintre Serbia şi Bulgaria; 10 august 1913, sfârşitul celui de-al Doilea Război Balcanic; 4 august 1916, tratatul de alianţă între România şi Antanta (Franţa, Anglia, Rusia şi Italia); 6 mai 1918, tratatul între România şi Puterile Centrale, dar care nu a fost ratificat.