Bucuria darurilor

Nişte jucării uitate

Crescând, am început să uit de cele mai dragi lucruri de când eram mică, jucăriile. Zeci de jucării stăteau pe rafturile camerei mele, prăfuite şi uitate. Îmi erau foarte dragi şi de aceea nu am putut să le arunc. Aşa că m-am gândit să le donez unei şcoli de copii cu probleme de vedere. Când am văzut feţele copiilor care au primit jucăriile, mi s-a umplut inima de bucurie. Acum ştiu că jucăriile mele sunt pe mâini bune. Bianca Angheli, clasa a VII-a A, Şcoala nr. 307, Bucureşti