Bucuria de a dărui

Data trecută, dragi copii, vă povesteam despre gestul lui Dănuţ faţă de prietenul lui, Costel, ascunzând iepuraşul pe care îl primise cadou de la mama, doar pentru a se juca singur cu el. Întrucât iepuraşul a fugit, a ajuns la Costel ,care a venit să i-l arate lui Dănuţ şi pentru a se juca împreună. Minciuna lui Dănuţ a făcut-o pe mama lui să sufere foarte mult.

Mama lui Dănuţ devenise foarte tristă. Cum se putea ca, după un efort atât de mare, prin care a căutat să-i facă o bucurie copilaşului ei, să obţină exact contrariul: un copil care să nu încerce cât de puţin să dăruiască mai departe bucuria primită! - Oare gândesc corect? se întreba, în momentele ei de singurătate. Căută ceva similar în viaţa ei, momente asemănătoare, din care să-i poată da un sfat lui Dănuţ. Nu voia să-l certe. Niciodată nu crezuse de cuviinţă că aceasta ar fi cea mai bună metodă de a educa un copil. Aşa că, în timp ce frământa cozonac pentru Paştele Blajinilor, se gândi să inventeze o poveste asemănătoare situaţiei prin care trecea Dănuţ şi să i-o povestească seara, înainte de culcare, în momentele lor de linişte. Îi trecură prin minte momente din vieţile sfinţilor, dar nu găsi ceva asemănător. Nici pilda datornicului nemilostiv nu se potrivea întocmai, aşa că se gândi mai mult la obiceiurile şi tradiţiile populare. Îi plăcu ideea colindătorilor de a merge din casă în casă pentru a duce fiecăruia vestea cea bună. Dar… prea era de iarnă. Ceva asemănător văzu că se întâmpla şi de Sfintele Paşti, dar… Să învăţăm să dăruim din lumina primită Doar a fost şi Dănuţ la biserică în noaptea de Înviere şi luase cu mânuţele lui Lumina cea Sfântă de la lumânarea lui Costel, prietenul lui! E cel mai bun exemplu! Cu toţii trebuie să învăţăm să dăruim din lumina primită, din bucuria de a afla iubirea. Nu s-o luăm de la ceilalţi este important, ci să o dăruim, la rândul nostru. Lumina pe care o primim nu e a noastră! Atât respect trebuie să avem pentru ea, dar şi atâtea obligaţii faţă de ceilalţi... Da, e cel mai bun exemplu pentru Dănuţ. - Doamne, deci pentru tot ceea ce primim de la ceilalţi avem atâtea obligaţii… se cutremură mama lui Dănuţ, şi într-o clipă îşi aduse aminte cu câtă sfinţenie ţinuse în mână lumânarea cu care adusese acasă Lumina Învierii lui Hristos! Mai avea câteva ore până venea Dănuţ de la şcoală. Parcă niciodată nu avusese atâtea emoţii… Cum să înceapă, cum să-l sfătuiască să încerce şi el să dăruiască din bucuria cu care a primit cadoul de Paşti? - Cred că e cea mai bună idee. O să-l trimit cu împărţeală la Costel, cu o farfurie de cozonac şi ouă roşii, de Paştele Blajinilor, pomană pentru cei morţi! - În felul acesta îl ajut şi eu pe copilaşul meu să aibă ocazia să rezolve această problemă! - Ajutaţi-l şi voi, dragi copii, pe Dănuţ să poată căpăta iar încrederea lui Costel şi, în acelaşi timp, să se poată juca iar cu iepuraşul lui! Ce trebuie el să facă? Notă: Cu ajutorul celor mai bune sfaturi pe care i le veţi trimite pe adresa redacţiei (Str. Talpalari, nr. 12, Et. 1, Iaşi) sau prin e-mail, la info@ziarullumina.ro, vom continua povestirea noastră.