„Bucuria din sufletele copiilor”
Întâlnirile copiilor sub auspiciile bisericii în după-amiezile perioadei postului Adormirii Maicii Domnului și desfășurarea activităților spirituale și artistice au adus bucurie atât în sufletele participanților, cât și a profesoarelor, Parohului și tuturor credincioșilor care s-au bucurat la sfârșit de glasurile cristaline ale celor mici și frumusețea obiectelor pictate și realizate în cinstea Maicii Domnului, mijlocitoarea noastră la Dumnezeu.
Unde își are cel mai confortabil culcuș bucuria, dacă nu în sufletele copiilor? Dar acest sentiment minunat, odată statornicit în inimile mici, dar sincere ale copiilor, are puterea de a răspândi raze binefăcătoare și în inimile adulților. Și din aceste raze calde, bine păstrate în propria-mi ființă, aș dori să dăruiesc și cititorilor, spunându-le despre un foarte frumos proiect în care am fost invitată să iau parte, fapt pentru care îi mulțumesc părintelui prof. Dumitru Boca, parohul bisericii „Sfânta Treime” din Baciu, jud. Cluj. Este vorba despre prima ediție a Școlii de Vară, intitulată, ca și acest articol, „Bucuria din sufletele copiilor”, o inițiativă binevenită și foarte apreciată, desfășurată la biserica din localitate. În perioada 5-15 august 2019, copii de vârste cuprinse între 6 și 14 ani, s-au bucurat de activități gândite pe două direcții de dezvoltare: spirituală și artistică, iar aici amintim cursurile de muzică și cele de artă – modelaj în lut, desen și pictură pe sticlă. Mentorii lor au fost pr. Dumitru Boca, prof. Georgiana Rad (artă) și subsemnata, lect. univ. dr. Cristina Șoitu (muzică). Întâlnirile școlii de vară au fost rodnice, fiindcă acești copii au petrecut, la fiecare dintre ele, două ore sau chiar mai mult, fără telefoane, fără filme sau jocuri, doar în bucuria adusă de prietenii lor, căci da, ei se cunosc între ei (iar cine nu se știa dinainte, și-a făcut prieteni instantaneu). Săînveți să te rogi și să îi asculți pe ceilalți este un lucru atât de prețios în acest secol al grabei, iar părintele a reușit să le transmită această stare de comunicare: să vorbești cu celălalt privindu-l în ochi – și aici putem să ne imaginăm atât chipul icoanei, cât și ochiul prietenului –, și nu cu privirea ațintită în ecranul telefonului. Apoi tot de ascultare a celuilalt ține și cântecul. Să cânți în cor înseamnă să îi asculți pe ceilalți, să îți potrivești timbrul vocii cu cei din jur, și să simți la unison textul pe care îl rostești. Iar unisonul l-am atins frumos, într-o zi de 11 august, duminica, în biserică de față cu toți credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie, când am avut bucuria să împărtășim cu toții programul nostru închinat Sfintei Fecioare, versuri și pricesne dedicate sfintei sărbători a Adormirii Maicii Domnului. Dar oboseala nu s-a arătat într-un program aparent solicitant, căci copiii au modelat biserici, turle și clopote, tăcute la prima vedere, dar grăitoare pentru ochiul care știe să se bucure și să ia aminte. Alături de îndrumătoarea lor dedicată, au conturat și chipul Maicii Sfinte pe icoane de sticlă, care au fost expuse chiar cu prilejul acestei binecuvântate sărbători în pronaosul bisericii. Cu acest prilej copiii au primit în dar cărți de rugăciuni. Așadar, puteți înțelege că prin bucuria pe care am încercat să o stârnim, de fapt ne-am reaprins-o și noi, adulții – mentori, părinți și enoriași –, în inimi? (Lect. univ. dr. Cristina Șoitu)